noua constituție

NOUA CONSTITUŢIE – PROIECT

PREAMBUL

Poporul român, animat de dorinţa de a edifica o societate liberă, democratică, pluralistă, integrată echilibrat în edificiul european, afirmându-şi respectul egal faţă de celelalte naţiuni şi sistemele lor de valori precum şi ataşamentul propriu faţă de valorile universale ale creştinismului, adoptă următoarea Constituţie.

TITLUL I

PRINCIPII GENERALE

Articolul 1 – Fiinţa umană

Omul este o fiinţă eternă, liberă, responsabilă, tolerantă, întru cunoaştere, adevăr şi dreptate.

Articolul 2 – Egalitatea oamenilor

Toţi oamenii sunt egali în drepturi şi responsabilităţi, se bucură egal de protecţia legii, răspund egal în faţa ei şi au dreptul la şanse egale în devenirea lor.

Articolul 3 – Nediscriminarea

Orice persoană sau grup de persoane este îndreptăţită la tratament egal şi nediscriminatoriu, indiferent de sex, rasă, religie, naţionalitate, domiciliu, origine sau statut social, apartenenţă politică, vârstă sau dizabilităţi.

Articolul 4 – Drepturile şi libertăţile umane

Omul are toate drepturile. Orice limitare a acestor drepturi se bazează exclusiv pe necesitatea protecţiei vieţii, integrităţii şi libertăţii fiinţei umane, a drepturilor sale, precum şi garantarea principiului reciprocităţii în relaţiile interumane, cu ansamblul ambiental şi instituţional.

Articolul 5 – Statul român

Statul român asigură exercitarea libertăţilor şi drepturilor oamenilor, implementarea şi respectarea legilor, echitatea socială şi economică, protecţia mediului natural şi cultural, reprezintă poporul român în cadrul Uniunii Europene şi al instituţiilor internaţionale, asigură securitatea cetăţenilor săi, a instituţiilor sale precum şi a teritoriului ţării.

Articolul 6 – Principiul separării şi responsabilităţii puterilor în stat

În statul român, puterile legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi interacţionează prin intermediul unui sistem coerent de cooperare, responsabilizare şi susţinere reciprocă. Puterile legislativă, executivă şi judecătorească sunt alese direct de către popor şi sunt responsabile în faţa poporului.

Articolul 7 – Caracterul legilor

Statul român se fundamentează pe supremaţia şi universalitatea legii. Legile trebuie sa fie clare, coerente, exhaustive, echilibrate, predictibile, raţionale şi aplicabile.

TITLUL II

DREPTURILE FUNDAMENTALE

Articolul 8 – Dreptul la viaţă

  1. Viaţa omului, precum şi integritatea sa fizică, morală şi spirituală sunt inviolabile.
  2. Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
  3. Pedeapsa cu moartea este interzisă.

Articolul 9 – Protecţia vieţii private

  1. Domiciliul şi reşedinţa unei persoane sunt inviolabile. Accesul în locuinţa sau reşedinţa unei persoane poate fi permis doar cu acordul acesteia, pentru executarea unui mandat judecătoresc sau în situaţia unui pericol iminent pentru viaţa, integritatea sau bunurile unei persoane.
  2. Secretul corespondenţei şi al oricărei forme de comunicare este garantat. Orice limitare a acestui drept poate fi făcută doar de instanţa judecătorească şi doar în cazurile precizate de lege.
  3. Secretul datelor personale, indiferent de forma de stocare, este garantat. Orice limitare a acestui drept poate fi făcută doar de instanţa judecătorească şi doar în cazurile precizate de lege.
  4. Secretul confesiunii este garantat şi nu poate fi limitat în nici o condiţie.
  5. Comunicarea dintre o persoană şi avocatul ei, aflat în exerciţiul funcţiunii, este privată şi caracterul ei secret nu poate fi limitat în nici o condiţie.
  6. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal.
  7. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.

Articolul 10 – Dreptul la proprietate

  1. Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
  2. Proprietatea privată este garantată şi ocrotită egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană sau din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, precum şi prin moştenire legală.
  3. Proprietatea privată asupra pământului, fondului forestier, zonelor acvatice precum şi asupra resurselor subterane este reglementată prin lege şi este supusă limitărilor cerute de binele public.
  4. Exproprierea nu poate avea loc decât pentru o cauză de utilitate publică, cu acordarea unei despăgubiri juste, stabilită de comun acord sau prin hotărârea instanţei.
  5. Trecerea silită în proprietatea publică a unor bunuri pe bază de discriminare este interzisă.
  6. Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de anunţare prealabilă şi de despăgubire a proprietarului pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
  7. Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
  8. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

Articolul 11 – Dreptul la muncă

  1. Orice persoană care a împlinit vârsta de 16 ani, aflată legal pe teritoriul României, are dreptul la muncă precum şi dreptul de a exercita o activitate aleasă sau acceptată în mod liber. Acest drept nu poate fi îngrădit decât pentru persoanele cu vârsta sub 18 ani şi numai în privinţa duratei şi condiţiilor de muncă.
  2. Discriminarea după vârstă la angajare, pe durata desfăşurării activităţii sau la terminarea ei este interzisă.
  3. Retribuirea în sistemul public se face în cadrul unui sistem coerent şi echitabil bazat pe principiul retribuirii egale la muncă egală. Datele privind retribuirea în cadrul sistemului de stat au caracter public.
  4. Munca forţată, exceptând starea de urgenţă sau starea de război, este interzisă. Nu constituie muncă forţată activitatea unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată.
  5. Sclavia precum şi orice altă formă de servitute forţată sunt interzise.

Articolul 12 – Dreptul de a vota şi a fi ales

  1. Orice cetăţean român care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul de a vota. Acest drept nu poate fi îngrădit.
  2. Orice cetăţean român care a împlinit vârsta de 18 ani are dreptul de a fi ales în funcţiile publice elective.
  3. Acest drept poate fi limitat doar de prevederile articolului 93 al acestei Constituţii sau de cerinţa de a avea susţinerea a cel puţin 1% din populaţia cu drept de vot din circumscripţia în care candidează. Limita de 1% nu poate fi mărită.
  4. Drepturile electorale ale cetăţenilor Uniunii Europene sunt reglementate de tratatele şi legile Uniunii.

Articolul 13 – Dreptul la apărare

  1. Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseşte aceste drepturi în mod abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
  2. Orice persoană anchetată are dreptul la asistenţă juridică din partea unui avocat sau consilier juridic calificat. În cazul în care persoana anchetată nu îşi poate angaja un avocat, va fi numit un avocat din oficiu, pentru a-i oferi consiliere juridică.
  3. Orice persoană este considerată nevinovată până la condamnarea definitivă de către o instanţă.
  4. Orice persoană aflată în detenţie se bucură de protecţie juridică şi va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii sale.

Articolul 14 – Dreptul la informare

  1. Orice cetăţean român are dreptul de acces la informaţiile cu caracter public. Acest drept nu poate fi îngrădit.
  2. Sunt considerate publice orice date şi informaţii care nu sunt explicit declarate secrete de către lege.
  3. Accesul cetăţenilor Uniunii Europene la datele cu caracter public este reglementat de tratatele şi legile Uniunii.

TITLUL III

LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE

Articolul 15 – Libertatea de conştiinţă şi religie

  1. Libertatea de conştiinţă este garantată şi nu poate fi îngrădită.
  2. Libertatea credinţei religioase şi exerciţiul acesteia sunt garantate.
  3. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
  4. Toate cultele religioase au statut egal în societatea românească.
  5. Relaţiile dintre autoritatea statală şi cultele religioase se bazează pe separaţia dintre stat şi biserică.

Articolul 16 – Libertatea de expresie

  1. Libertatea de expresie este garantată şi nu poate fi îngrădită.
  2. Activităţile ştiinţifice şi artistice sunt libere.
  3. Libertatea universitară este garantată.

Articolul 17 – Libertatea de mişcare

  1. Libertatea de mişcare este garantată şi orice limitare a ei nu poate fi decisă decât de instanţa judecătorească şi numai în cazul persoanelor aflate în urmărire penală sau al persoanelor condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe durata executării pedepsei.

Articolul 18 – Libertatea de asociere

  1. Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
  2. Statutul, modul de organizare precum şi lista membrilor unei asociaţii sau organizaţii trebuie să fie publice.
  3. Asocierea în vederea comiterii de infracţiuni este interzisă.
  4. Judecătorii Curţii Constituţionale, senatorii, avocaţii poporului, magistraţii, procurorii, membrii activi ai armatei, poliţiei şi jandarmeriei nu pot fi membri ai partidelor sau ai altor asociaţii cu caracter politic.

Articolul 19 – Libertatea întrunirilor şi demonstraţiilor

  1. Libertatea întrunirilor şi demonstraţiilor este garantată. Locul şi durata desfăşurării întrunirii sau demonstraţiei organizate pe un domeniu public se comunică cu cel puţin 3 zile înainte de desfăşurarea sa.
  2. Desfăşurarea unei întruniri sau demonstraţii nu poate fi obiectul unei aprobări sau limitări. Singurele cazuri în care autorităţile publice pot solicita unei instanţe modificarea traseului sau locaţiei, datei şi orei începerii sau duratei unei demonstraţii sau întruniri sunt acelea în care se poate ajunge la blocarea sau perturbarea majoră a circulaţiei pe drumurile publice sau în cazul suprapunerii cu un eveniment programat anterior.
  3. În absenţa unui acord al părţilor, instanţa poate decide o variantă de compromis.

Articolul 20 – Libertatea economică

  1. Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Articolul 21 – Protecţia juridică a drepturilor şi libertăţilor fundamentale

  1. Drepturile şi libertăţile fundamentale precizate în această Constituţie se bucură de protecţie juridică.

TITLUL IV

STATUL ROMÂN

Articolul 22 – Forma de guvernământ

  1. România este un stat naţional unitar, component al Uniunii Europene.
  2. Forma de guvernământ a statului român este republica.
  3. Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

Articolul 23 – Simbolurile naţionale

  1. Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
  2. Ziua naţională a României este 10 mai (1 decembrie).
  3. Imnul naţional al României se stabileşte prin lege.
  4. Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin lege.
  5. Limba oficială a statului este limba română. În comunităţile în care o altă limbă este utilizată curent, autorităţile au obligaţia de a cunoaşte şi facilita utilizarea acestei limbi.

Articolul 24 – Cetăţenia

  1. Orice persoană născută pe teritoriul României sau ca descendent direct al unui cetăţean român are dreptul inalienabil la cetăţenia română.
  2. Cetăţenia română a celorlalte persoane se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile legii.
  3. Orice persoană de naţionalitate română are dreptul la cetăţenia română împreună cu soţul (soţia) său (sa) precum şi descendenţii săi direcţi.
  4. Cetăţenii român nu pot fi extrădaţi din România. Orice persoană presupusă autoare a unor crime internaţionale poate fi remisă instanţei penale internaţionale competente.
  5. Expulzarea sau extrădarea unei persoane către un stat unde există un risc ridicat de a fi supusă pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante nu este permisă.

Articolul 25 – Comunităţile umane

  1. Minorităţile naţionale şi culturale se bucură de protecţia legii. Această protecţie se fundamentează pe Convenţia cadru privind protecţia minorităţilor naţionale precum şi pe Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare.
  2. Zonele locuite de persoane aparţinând minorităţilor naţionale sunt protejate împotriva oricăror măsuri care ar duce la alterarea specificului lor naţional, cultural sau religios.
  3. Strămutarea şi colonizarea de populaţii străine pe teritoriul României este interzisă.

Articolul 26 – Instituţiile statului

  1. Instituţiile statului român sunt:
  1. Curtea Constituţională
  2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
  3. Camera Deputaţilor
  4. Senatul
  5. Preşedinţia şi Cabinetul
  6. Curtea de Conturi
  7. Avocatul Poporului

Articolul 27 – Starea de război

  1. Starea de război este instituită de către camerele reunite ale Parlamentului, prin majoritatea voturilor valabil exprimate.
  2. Declararea stării de război poate fi făcută şi de către Preşedinte în caz de agresiune armată sau de iminenţă a unui asemenea act, urmând ca aceasta să fie aprobată de către camerele reunite ale Parlamentului, în termen de 3 zile de la declararea ei.
  3. Pe durata stării de război, drepturile şi libertăţile precizate în articolele 10, 16 şi 19 ale acestei Constituţii pot fi limitate sau suspendate prin legea declarării stării de război.

Articolul 28 – Starea de urgenţă

  1. Starea de urgenţă poate fi instituită pe întreg teritoriul ţării sau în anumite zone ale ţării în cazul unor calamităţi naturale, epidemii, sau în orice altă situaţie prevăzută explicit de lege.
  2. Dacă durata pentru care este instituită situaţia de urgenţă depăşeşte 14 zile, camerele reunite ale Parlamentul trebuie să aprobe instituirea acestei stări în termen de 7 zile de la declararea ei.
  3. Pe durata stării de urgenţă şi doar după aprobarea de către Parlament, libertatea de mişcare precum şi libertatea muncii pot fi limitate, dacă aceste limitări sunt esenţiale pentru eliminarea cauzelor care au dus la instituirea stării de urgenţă sau a efectelor generate de situaţie.

TITLUL V

PUTEREA LEGISLATIVĂ

Articolul 29 – Instituţii legislative

  1. Puterea legislativă în Romania este asigurată de către Parlament şi prin instituţia referendumului. Parlamentul este compus din Camera Deputaţilor şi Senat.
  2. Camera Deputaţilor este instituţia cu caracter eminamente legislativ a statului român.
  3. Senatul României este instituţia de legătură dintre puterea legislativă şi puterile executivă şi judecătorească din România.
  4. Senatul are competenţe legislative doar în cazurile precizate în această Constituţie.

Articolul 30 – Membrii Camerei Deputaţilor

  1. Componenţa Camerei Deputaţilor este expresia orientării politice a electoratului. Deputaţii sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani prin vot proporţional pe listă. Legea poate impune un prag electoral pentru accesul unui partid sau alianţe electorale în Camera Deputaţilor, dar acest prag nu poate depăşi 3%. Acest prag nu se aplică candidaturilor individuale.
  2. Alegerile pentru Camera Deputaţilor se desfăşoară o dată la 2 ani, pentru jumătate din locurile Camerei. Alegerile au loc în prima săptămână a lunii mai a anilor pari.
  3. Minorităţile naţionale al căror electorat înregistrat reprezintă cel puţin 0,2% din populaţia cu drept de vot a României îşi au rezervat un număr de locuri proporţional cu ponderea pe care o reprezintă în totalul populaţiei României.
  4. Minorităţile naţionale pot opta pentru acest tip de reprezentare după consultarea electoratului propriu. În acest caz, electoratul unei minorităţi formează o singură circumscripţie la nivel naţional. Toate candidaturile sunt individuale şi sunt declaraţi aleşi ocupanţii primelor poziţii. Participarea la acest tip de vot exclude participarea la scrutinul pentru Camera Deputaţilor la nivel naţional.

Articolul 31 – Competenţele Camerei Deputaţilor

  1. Supune dezbaterii propunerile legislative proprii sau alte iniţiative legislative, prezentate prin intermediul Senatului.
  2. Supune votului, în termen de cel mult 60 de zile de la data prezentării, iniţiativele legislative, sau în termen de cel mult 14 zile, dacă iniţiativa a fost depusă în procedură de urgenţă.
  3. În situaţii extraordinare, Camera Deputaţilor poate adopta o lege specială de abilitare a Cabinetului pentru a emite ordonanţe într-un anumit domeniu şi până la un anumit termen.
  4. Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Camerei Deputaţilor, până la împlinirea termenului de abilitare.
  5. Ordonanţele de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea lor spre dezbatere în procedură de urgenţă. Dacă în termen de cel mult 14 zile de la depunere, Camera Deputaţilor nu se pronunţă asupra unei ordonanţe, aceasta este considerată adoptată.
  6. Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (4).
  7. Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

Articolul 32 – Membrii Senatului

  1. Senatorii sunt aleşi prin vot uninominal în două tururi de scrutin. Toate candidaturile la alegerile pentru Senat sunt individuale şi apolitice. Durata unui mandat este de 6 ani. O treime din numărul de locuri în Senat este reînnoită o data la 2 ani.
  2. Primul tur al alegerilor pentru Senat are loc în prima săptămână din luna mai a anilor pari, iar al doilea tur, în decurs de două săptămâni.
  3. Pe durata exercitării mandatului lor, senatorii nu pot fi membrii unui partid sau unei formaţiuni politice.

Articolul 33 – Competenţele Senatului

  1. Confirmă, prin votul majoritar al comisiilor de profil sau prin votul camerelor reunite, numirile făcute de Preşedinte pentru Cabinet.
  2. Primeşte, prin comisiile de profil, raportul anual de activitate al membrilor Cabinetului.
  3. În urma recomandării comisiei senatoriale de profil, poate demite un membru al Cabinetului, printr-o majoritate de două treimi din numărul total al senatorilor. Prevederile acestui alineat şi ale celor două care îl preced nu se aplică ministrului justiţiei.
  4. Aprobă, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, tratatele internaţionale semnate de către România, dacă aprobarea acestora nu se face prin referendum.
  5. Sprijină procesul legislativ prin formularea conformă a iniţiativelor legislative extraparlamentare.
  6. Adoptă legi sau hotărâri, în şedinţă comună cu Camera Deputaţilor, în situaţiile specificate în această Constituţie.
  7. Poate pune sub acuzare pe Preşedintele ţării pentru comiterea unei infracţiuni sau pentru înaltă trădare.
  8. Desemnează sau revocă, conform legii, inspectorii generali.
  9. Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute în Constituţie.

Articolul 34 – Procesul legislativ

  1. Poate avea iniţiativă legislativă Preşedintele, un membru al Cabinetului, un parlamentar sau orice altă persoană, grup de persoane sau organizaţie care obţine sprijinul a 1% din electorat pentru iniţiativă. Proiectele de legi trebuie promovate în forma cerută de Parlament.
  2. Legile iniţiate în afara Parlamentului sunt trimise la Senat, care, prin comisiile sale, sprijină iniţiatorul în formularea conformă a proiectului de lege. Cu acordul iniţiatorului, legea este trimisă la Camera Deputaţilor pentru dezbatere şi adoptare. Cu acordul iniţiatorului, proiectul este supus votului Camerei Deputaţilor sau, în cazurile prevăzute de Constituţie, votului camerelor reunite,
  3. O lege este adoptată de Camera Deputaţilor sau, în cazurile prevăzute de Constituţie, de către plenul camerelor reunite, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. Dacă nu se ridică obiecţii de constituţionalitate în termen de 14 zile de la adoptare, legea este trimisă Preşedintelui pentru promulgare. În situaţii speciale, termenul de 14 zile poate fi redus sau mărit până la cel mult 30 de zile prin decizia Curţii Constituţionale. O lege promulgată intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară, dacă aceasta este prevăzută explicit în textul legii.
  4. În cazul în care Curtea Constituţională constată neconstituţionalitatea unei legi, aceasta este retrimisă Parlamentului pentru modificare şi readoptare prin vot.
  5. Dacă majoritatea prin care legea a fost adoptată de Camera Deputaţilor sau de camerele reunite este mai mică de două treimi din numărul de voturi valabil exprimate, legea poate fi respinsă prin veto de către Preşedinte. În caz de veto, legea este retrimisă Parlamentului pentru modificare. Dacă legea, în forma ei iniţială sau modificată este aprobată cu o majoritate de două treimi a voturilor valabil exprimate a camerelor reunite ale Parlamentului, veto-ul prezidenţial este anulat şi legea este considerată automat promulgată, la trecerea perioadei care permite contestarea constituţionalităţii ei.
  6. Dacă veto-ul prezidenţial este exercitat şi la varianta modificată şi nu poate fi anulat prin majoritatea de două treimi a camerelor reunite ale Parlamentului, iniţiatorul legii poate convoca un referendum legislativ, pentru adoptarea sau respingerea legii în varianta respinsă iniţial sau în varianta modificată, validată constituţional.
  7. Legea este considerată adoptată şi promulgată dacă este aprobată prin majoritatea voturilor valabil exprimate la referendum şi este respinsă, în caz contrar.
  8. Dacă un proiect de lege este respins de către Parlament, iniţiatorul legii poate cere convocarea unui referendum legislativ, asupra unei variante a legii validată din punct de vedere constituţional. Legea este considerată adoptată şi promulgată dacă este aprobată cu o majoritate de două treimi a voturilor valabil exprimate şi este considerată respinsă, în caz contrar.

Articolul 35 – Imunitatea parlamentară

  1. Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile, opiniile şi acţiunile politice efectuate în exercitarea mandatului.

TITLUL VI

PUTEREA EXECUTIVĂ

Articolul 36 – Preşedintele ţării

  1. Preşedintele ţării este şeful executivului.
  2. Membrii Cabinetului, cu excepţia ministrului justiţiei, sunt desemnaţi de către Preşedinte şi confirmaţi prin majoritatea voturilor valabil exprimate de către comisiile senatoriale de profil. În cazul în care o propunere este respinsă de către comisia senatorială, Preşedintele poate cere confirmarea candidaturii de către plenul camerelor reunite ale Parlamentului, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. În cazul respingerii candidaturii şi de către plenul camerelor reunite, Preşedintele trebuie să nominalizeze o altă persoană pentru poziţia respectivă a Cabinetului.
  3. Ministrul justiţiei este ales prin vot universal, simultan cu alegerile prezidenţiale, în două tururi de scrutin, dacă este necesar. Poate candida la această funcţie orice cetăţean român care are sprijinul a 1% din electorat.
  4. În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial.
  5. Cabinetul emite hotărâri în domeniile sale de competenţă, hotărâri care se publică în Monitorul Oficial. Cabinetul poate emite şi ordonanţe de urgenţă, în domeniul şi în perioada în care este abilitat de către Camera Deputaţilor, prin lege de abilitare.

Articolul 37 – Alegerea Preşedintelui

  1. Preşedintele este ales prin vot universal, direct şi egal pentru un mandat de 4 ani. Alegerile au loc în prima săptămână a lunii mai a anilor bisecţi. Dacă nici un candidat nu obţine majoritatea voturilor valabil exprimate din primul tur, se organizează un al doilea tur de scrutin în decurs de două săptămâni, între candidaţii care au ocupat primele două locuri în primul scrutin. Candidatul care obţine cele mai multe voturi este declarat Preşedintele ales al României.

Articolul 38 – Atribuţiile Preşedintelui

  1. Preşedintele este comandantul suprem al forţelor armate ale României. În caz de agresiune armată sau de iminenţă a unei asemenea agresiuni, ia măsurile necesare pentru respingerea agresiunii şi propune camerelor reunite ale Parlamentului declararea stării de război, în condiţiile articolului 27 al Constituţiei.
  2. Conferă gradele de general şi amiral în cadrul forţelor armate.
  3. Numeşte şi revocă membrii Cabinetului, cu excepţia ministrului justiţiei.
  4. Coordonează activitatea Cabinetului.
  5. Prezintă camerelor reunite ale Parlamentului, spre aprobare, bugetul României.
  6. Reprezintă statul român în relaţiile cu celelalte state şi în relaţia cu Uniunea Europeană.
  7. Încheie tratate în numele României şi le supune aprobării Senatului sau prin referendum, în termen de trei luni de la semnarea tratatului.
  8. Acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României, aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
  9. Acordă graţierea individuală.
  10. Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute în Constituţie.

Articolul 39 – Încetarea mandatului Preşedintelui

  1. În cazul în care Preşedintele nu are capacitatea să exercite temporar funcţia prezidenţială sau este suspendat, atribuţiile funcţiei prezidenţiale sunt preluate de către vicepreşedinte, pe durata incapacităţii sau suspendării Preşedintelui.
  2. În cazul în care, prin demisie, revocare, boală terminală sau din orice alt motiv, Preşedintele nu mai poate exercita în mod permanent atribuţiile funcţiei prezidenţiale, vicepreşedintele preia titlul şi funcţia prezidenţială pe durata rămasă din mandatul curent.

Articolul 40 – Vicepreşedintele

  1. Vicepreşedintele ţării este ales pe listă comună cu Preşedintele ţării.
  2. În cazul vacantării funcţiei de vicepreşedinte ca urmare a preluării permanente a funcţiei prezidenţiale, demisiei, decesului sau altei condiţii cu caracter permanent, Preşedintele numeşte un nou vicepreşedinte care trebuie confirmat prin majoritatea voturilor valabil exprimate ale Senatului. În cazul respingerii propunerii, în termen de 30 de zile de la respingere, Preşedintele poate convoca un referendum care să confirme, cu majoritatea voturilor valabil exprimate, persoana numită de Preşedinte. Dacă această propunere nu este validată de referendum, vicepreşedintele interimar aflat în funcţie la data validării rezultatelor referendumului de către Curtea Constituţională devine vicepreşedinte pe durata rămasă din mandatul prezidenţial.
  3. În perioada în care funcţia de vicepreşedinte este vacantă, interimatul funcţiei de vicepreşedinte este asigurat de preşedintele Senatului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil din cauze obiective sau subiective, de către persoana care urmează, în ordine, în ierarhia funcţiilor publice şi anume – preşedintele Camerei Deputaţilor, preşedintele Curţii Constituţionale sau ministrul de externe.

Articolul 41 – Responsabilitatea juridică a Preşedintelui

  1. Pe durata executării mandatului sau, Preşedintele nu poate fi anchetat sau pus sub acuzare pentru fapte anterioare mandatului său.
  2. În cazul încălcării deliberate a Constituţiei, împotriva Preşedintelui poate fi iniţiată procedura de suspendare, prin votul majorităţii membrilor camerelor reunite ale Parlamentului. Dacă Curtea Constituţională confirmă încălcarea Constituţiei, Preşedintele poate fi suspendat prin votul a cel puţin două treimi din numărul total al senatorilor. Avizul negativ al Curţii Constituţionale duce la încetarea procedurii.
  3. În termen de 30 de zile de la data suspendării se organizează un referendum electoral pentru demiterea Preşedintelui. Preşedintele este considerat demis dacă electoratul se exprimă pentru demitere, prin majoritatea voturilor valabil exprimate la referendum. În caz contrar, Preşedintele îşi reia imediat funcţia.
  4. Preşedintele poate fi pus sub acuzare pentru comiterea unei infracţiuni sau pentru înaltă trădare de către Senat, prin votul a cel puţin două treimi din numărul total al senatorilor.
  5. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În perioada dintre punerea sub acuzare şi pronunţarea sentinţei, Preşedintele este suspendat de drept.
  6. Dacă Preşedintele este condamnat pentru comiterea unei infracţiuni sau pentru înaltă trădare, el este demis din funcţie. În cazul achitării, Preşedintele îşi reia imediat funcţia.

Articolul 42 – Responsabilitatea politică a membrilor Cabinetului

  1. În fiecare an nebisect – de regulă, în luna iunie – membrii Cabinetului prezintă un raport anual de activitate în faţa comisiilor de profil din Senat. Dacă activitatea unui membru al Cabinetului este considerată nesatisfăcătoare, comisia, prin vot majoritar, poate cere demiterea acestuia de către plenul Senatului.
  2. Plenul Senatului, în baza recomandării comisiei de profil, poate decide demiterea membrului Cabinetului, prin votul a două treimi din numărul total al senatorilor. În această situaţie, în termen de 30 de zile, Preşedintele va declanşa procedura de numire al unui alt ministru pentru poziţia vacantă.

TITLUL VII

PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ, AVOCATUL POPORULUI, CURTEA DE CONTURI

Articolul 43 – Alegerea sau revocarea judecătorilor

  1. Judecătorii sunt aleşi pentru un mandat de şase ani, în alegeri fără campanie, prin votul universal şi direct al cetăţenilor români din districtul judiciar în care candidează. Votul este uninominal, cu două tururi de scrutin. Primul tur de scrutin are loc în prima săptămână a lunii mai a anilor pari, iar turul al doilea, dacă este necesar, în termen de două săptămâni.
  2. Un judecător care a fost ales pentru două mandate, care şi-a exercitat efectiv funcţia de judecător pe durata a cel puţin două treimi din durata mandatelor şi nu a fost revocat în perioada acestor mandate, ocupă permanent poziţia de judecător la sfârşitul celui de-al doilea mandat.
  3. Toţi judecătorii, aflaţi într-o poziţie electivă sau permanentă, pot fi obiectul revocării prin referendum local, în condiţiile articolului 61 al Constituţiei.

Articolul 44 – Consiliul Superior al Magistraturii

  1. Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
  2. Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 19 membri, având în componenţă 7 judecători aleşi în adunările generale ale judecătorilor, 7 cetăţeni români aleşi prin tragere la sorţi, 3 reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, aleşi de către Senat, ministrul justiţiei precum şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
  3. Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an dintre cei şapte judecători, membri ai Consiliului. Mandatul de preşedinte nu poate fi reînnoit.
  4. Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani şi nu poate fi reînnoit decât pentru ministrul justiţiei şi pentru preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe durata exercitării funcţiei lor.
  5. Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

Articolul 45 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

  1. Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
  2. Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege.
  3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţelor sale.
  4. Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege.

Articolul 46 – Curtea Constituţională

  1. Curtea Constituţională este constituită din 9 judecători, aleşi pentru un mandat de 6 ani, mandat care poate fi reînnoit cel mult o dată.
  2. La fiecare 2 ani sunt aleşi trei judecători, în alegeri fără campanie, prin vot universal, direct şi egal. Sunt declaraţi aleşi judecătorii care au obţinut cele mai multe voturi. Alegerea judecătorilor are loc în anii pari, cu ocazia alegerilor parlamentare.
  3. O decizie a Curţii Constituţionale se consideră adoptată dacă este votată de cel puţin cinci membri ai Curţii, indiferent de nivelul de participare la dezbateri sau la vot.
  4. Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.
  5. Sediul Curţii Constituţionale este la Alba Iulia.

Articolul 47 – Prerogativele Curţii Constituţionale

  1. Curtea Constituţională, prin completul Curţii şi prin aparatul asociat, asigură coerenţa ansamblului legislativ.
  2. Se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor interne, a tratatelor sau altor acorduri internaţionale, a regulamentelor Parlamentului.
  3. Soluţionează conflictele de competenţă dintre autorităţile publice.
  4. Validează rezultatele alegerilor prezidenţiale şi parlamentare, precum şi rezultatele referendumurilor la nivel naţional.
  5. Constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului.
  6. Avizează sau respinge propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
  7. Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni sau organizaţii neguvernamentale.
  8. Poate decide, în situaţii excepţionale, amânarea sau devansarea alegerilor la nivel naţional sau local, cu cel mult trei luni.
  9. În caz de război, poate decide amânarea alegerilor la nivel naţional sau local pentru cel mult un an, dar nu pentru mai mult de 40 de zile de la încetarea stării de război.
  10. Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea Curţii Constituţionale.

Articolul 48 – Avocatul poporului

  1. Avocatul poporului reprezintă cetăţenii României în relaţiile lor cu puterea instituţională – executiv, parlament, justiţie, atât la nivel naţional cât şi la nivel local. El este asistat, în activitatea sa, de către birourile regionale, precum şi de şefii de departamente ale instituţiei.
  2. Avocatul poporului este ales, în alegeri fără campanie, prin vot universal, direct şi egal, pentru un mandat de 6 ani. Votul pentru desemnarea avocaţilor poporului este uninominal, în două tururi de scrutin. Primul tur de scrutin se desfăşoară în prima săptămână a lunii mai din anii multiplii de şase, iar al doilea tur de scrutin, dacă este necesar, în termen de două săptămâni.
  3. Adjunctul avocatului poporului este desemnat de către avocatul poporului şi confirmat de Senat, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. Dacă propunerea este respinsă, avocatul poporului este obligat să facă altă nominalizare.
  4. În cazul în care avocatul poporului nu este capabil să-şi exercite temporar funcţia, atribuţiile funcţiei sale sunt preluate de către adjunctul avocatului poporului, pe durata incapacităţii avocatului poporului.
  5. În cazul în care, prin demisie, revocare, boală terminală sau din orice alt motiv, avocatul poporului nu mai poate exercita în mod permanent atribuţiile funcţiei sale, adjunctul avocatului preia titlul şi funcţia de avocat al poporului pe durata rămasă din mandatul curent. În acest caz, Senatul alege un alt adjunct, conform procedurii de la alineatul (3) al acestui articol.

Articolul 49 – Curtea de Conturi

  1. Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.
  2. Curtea de Conturi funcţionează pe lângă Senatul României şi îşi desfăşoară activitatea în mod independent, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în legea de funcţionare a Curţii.
  3. În unităţile administrativ-teritoriale, funcţiile Curţii se exercită prin camerele de conturi regionale, subordonate Curţii de Conturi.
  4. Sediul Curţii este în capitala ţării, iar sediile camerelor de conturi sunt în oraşele reşedinţă de regiune şi în municipiul Bucureşti.

TITLUL VIII

ADMINISTRAŢIA LOCALĂ

Articolul 50 – Principiile de organizare a administraţiei locale

  1. Administraţia locală este organizată pe principiile descentralizării, autonomiei decizionale şi subsidiarităţii.
  2. Autonomia şi responsabilitatea financiară a comunităţilor este încurajată, în condiţiile existenţei unor mecanisme de control şi supraveghere adecvate.
  3. Toate hotărârile şi deciziile la nivel local care au implicaţii semnificative la nivelul unei comunităţi se iau doar după consultarea comunităţii afectate. În cazul acţiunilor de utilitate publică, interesul general primează.

Articolul 51 – Organizarea teritoriului

  1. Teritoriul României este organizat în regiuni, oraşe, comune şi sate. Oraşele, conform legii, pot constitui nucleul unei zone metropolitane, asociată administrativ oraşului respectiv.
  2. O comună este o unitate administrativă de bază şi poate fi constituită din unul sau mai multe sate.

Articolul 52 – Autorităţile publice locale

  1. Autorităţile publice locale la nivel regional sunt consiliile regionale şi preşedinţii consiliilor regionale. Consiliul regional asigură coordonarea activităţii consiliilor orăşeneşti şi comunale precum şi exercitarea atribuţiilor care îi revin la nivel regional, conform legii.
  2. Autorităţile publice locale la nivel orăşenesc şi comunal sunt consiliile locale şi primarii.
  3. În oraşele a căror populaţie depăşeşte un nivel specificat de lege, unele din competenţele primăriei şi ale consiliului local pot fi delegate primăriilor şi consiliilor de sector. Exceptând nivelul şi natura competenţelor, primăriile şi consiliile de sector au acelaşi regim juridic şi electoral ca şi primăriile şi consiliile locale orăşeneşti sau comunale.

Articolul 53 – Alegerile locale

  1. Membrii consiliilor comunale, orăşeneşti şi regionale, primarii şi preşedinţii consiliilor regionale sunt aleşi prin vot uninominal în două tururi de scrutin. Alegerile au loc în prima săptămână a lunii mai a anilor pari, nebisecţi, urmate, dacă e necesar, de al doilea tur de scrutin, în termen de două săptămâni.
  2. Durata unui mandat de primar, preşedinte al consiliului regional, consilier comunal, orăşenesc sau regional este de 4 ani.
  3. Un consilier local sau regional, primar sau preşedinte de consiliu regional, poate fi demis printr-un referendum electoral, iniţiat în condiţiile articolului 58, alineatul (2), al acestei Constituţii, sau ca urmare a unei condamnări penale definitive.

Articolul 54 – Constituirea unităţilor administrative

  1. Regiunile sunt definite în conformitate cu opţiunile populaţiei, în baza identităţii culturale, istorice şi geografice a comunităţilor umane.
  2. O comunitate locală (comună, oraş), situată la graniţa dintre două regiuni, poate decide, prin referendum, regiunea de care să aparţină. Acordul prealabil al noii regiuni, prin hotărâre a consiliului regional sau prin referendum la nivelul regiunii, este obligatoriu.
  3. Un sat sau un grup de sate vecine pot decide prin referendum constituirea unei noi comune, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale de constituire.
  4. Locuitorii unui sat pot decide, prin referendum, apartenenţa la o comună cu care se învecinează. Acordul prealabil al acesteia, prin hotărâre a consiliului local sau prin referendum la nivelul comunei, este obligatoriu.

Articolul 55 – Agenţiile guvernamentale

  1. Politicile naţionale sunt implementate în teritoriu prin intermediul agenţiilor guvernamentale. Acestea sunt subordonate ministerelor, preşedinţiei sau structurilor centrale asociate.

Articolul 56 – Inspectorii generali

  1. Inspectorii generali sunt înalţi funcţionari publici care asigură controlul legalităţii actelor administrative emise de autorităţile locale.
  2. Actele administrative atacate pot fi suspendate, la cerere, de către instanţa de contencios administrativ.
  3. Inspectorii generali sunt desemnaţi de către Senat din rândurile persoanelor care nu au fost membrii vreunui partid politic în ultimii şapte ani. Durata unui mandat este de şase ani şi poate fi reînnoit o singură dată.
  4. Inspectorii guvernamentali sunt responsabili în faţa Senatului. Anual, aceştia îşi prezintă raportul de activitate în faţa comisiei senatoriale de profil. Dacă activitatea unui inspector general este considerată nesatisfăcătoare, comisia, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, poate cere demiterea acestuia de către plenul Senatului.
  5. Plenul Senatului, în baza recomandării comisiei de profil, poate decide demiterea inspectorului general, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. În această situaţie, în termen de 30 de zile, Senatul va desemna un nou inspector general.

TITLUL IX

INSTITUŢIA REFERENDUMULUI

Articolul 57 – Tipuri de referendum

  1. Referendumul legislativ naţional are ca obiect adoptarea sau respingerea unei legi.
  2. Referendumul constituţional are ca obiect adoptarea unei noi Constituţii, modificarea sau completarea Constituţiei precum şi adoptarea, modificarea sau completarea unei legi europene sau internaţionale cu caracter constituţional.
  3. Referendumul electoral are ca obiect aprobarea numirii în funcţia de vicepreşedinte a unui candidat respins de către plenul camerelor reunite ale Parlamentului sau revocarea unei persoane care ocupă o funcţie publică electivă, aleasă prin vot uninominal sau a unui judecător.
  4. Referendumul executiv are ca obiect apartenenţa la o structură politică sau militară internaţională a statului român, admiterea altui stat în Uniunea Europeană precum şi exprimarea unei opţiuni în probleme de interes naţional.
  5. Referendumul local are ca obiect adoptarea sau respingerea unei iniţiative legislative sau executive la nivel comunal, orăşenesc sau regional.

Articolul 58 – Iniţierea referendumului

  1. Un referendum poate fi iniţiat de către Preşedintele republicii, de către o treime din numărul senatorilor sau de către o treime din numărul deputaţilor, consilierilor regionali sau consilierilor comunali (orăşeneşti), în domeniile care ţin de aria de acţiune a organismului respectiv.
  2. Un referendum de orice natură poate fi iniţiat şi de către orice persoană, grup de persoane sau organizaţie neguvernamentală, care are sprijinul explicit a 2% din numărul alegătorilor cu drept de vot din domeniul care constituie obiectul referendumului – naţional, regional, comunal (orăşenesc) sau district judiciar.
  3. În condiţiile articolului 34 al acestei Constituţii, referendumul legislativ poate fi convocat şi de către iniţiatorul unei legi respinse de către Parlament sau prin veto prezidenţial.

Articolul 59 – Referendumul legislativ

  1. Referendumul legislativ poate avea loc în condiţiile articolului 34 al Constituţiei. Poate constitui obiectul unui referendum legislativ o lege respinsă de către Parlament sau o lege adoptată de Parlament şi repinsă prin veto prezidenţial.
  2. O lege adoptată de Parlament şi respinsă prin veto de Preşedinte este considerată adoptată şi promulgată dacă electoratul se exprimă în favoarea legii prin majoritatea voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul de participare.
  3. O lege respinsă de către Parlament este considerată adoptată şi promulgată dacă este aprobată la referendum cu cel puţin două treimi din numărul voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul de participare.

Articolul 60 – Referendumul constituţional

  1. Adoptarea unei noi Constituţii, modificarea sau completarea Constituţiei poate fi făcută prin majoritatea voturilor valabil exprimate, dacă cel puţin 20% din cetăţenii cu drept de vot votează favorabil.
  2. Adoptarea, modificarea sau completarea unei legi europene sau internaţionale cu caracter constituţional se face doar prin referendum constituţional, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul participării la referendum. Efectul adoptării acestei legi asupra conţinutului Constituţiei trebuie precizat explicit şi validat de către Curtea Constituţională cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării referendumului.

Articolul 61 – Referendumul electoral

  1. Revocarea unei persoane alese într-o funcţie electivă prin vot uninominal – Preşedinte, ministru al justiţiei, senator, preşedinte al consiliului regional, consilier local, primar, judecător sau avocat al poporului se face prin majoritatea voturilor valabil exprimate la referendumul electoral, dacă cel puţin 20% din cetăţenii cu drept de vot votează pentru revocare.

Articolul 62 – Referendumul executiv

  1. Rezultatul referendumului executiv are caracter obligatoriu. Curtea Constituţională, prin aparatul său, veghează ca în termen de 90 de zile de la validarea referendumului, rezultatele acestuia să îşi facă efectul, exceptând cazul în care realizarea acestui efect este obiectul unui alt termen, cunoscut şi afirmat explicit de o prevedere legală.
  2. Organizarea unui alt referendum asupra unei probleme decise de un referendum executiv nu poate avea loc decât după un an de la referendumul dedicat aceleiaşi probleme. În cazuri speciale, bine fundamentate, Curtea Constituţională poate decide îndepărtarea acestei restricţii.

Articolul 63 – Referendumul local

  1. Pot constitui obiectul unui referendum local proiectele de hotărâri sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi regiunilor precum şi orice altă problemă de interes local.
  2. O propunere supusă referendumului local este considerată adoptată dacă întruneşte majoritatea voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul de participare.
  3. Propunerile adoptate prin referendum trebuie implementate în termen de 90 de zile de la validarea rezultatelor referendumului sau în alt termen specificat în propunerea suspusă aprobării.

TITLUL X

ÎNDATORIRILE CETĂŢENILOR

Articolul 64 – Respectarea legilor

  1. Toate persoanele aflate pe teritoriul României au îndatorirea de a respecta prevederile Constituţiei, ale legilor interne şi internaţionale aplicabile, precum şi ale hotărârilor locale în domeniul lor de aplicabilitate.
  2. Necunoaşterea legilor sau a altor acte normative nu poate constitui o justificare pentru nerespectarea acestora.
  3. Personalul diplomatic şi militar străin care beneficiază de imunitate se conformează legilor şi actelor normative convenite cu autorităţile române, acte care le reglementează activitatea.

Articolul 65 – Apărarea ţării

  1. Apărarea ţării este datoria sacră a tuturor cetăţenilor români.
  2. Condiţiile în care cetăţenii români îşi îndeplinesc obligaţiile militare se stabilesc prin lege.

Articolul 66 – Fidelitatea faţă de ţară

  1. Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
  2. Persoanele care îndeplinesc anumite funcţii publice, specificate prin lege, precum şi militarii, răspund cu credinţă de îndeplinirea obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul sau afirmaţia solemnă cerută de lege.

Articolul 67 – Contribuţii financiare

  1. Cetăţenii români au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
  2. Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă şi raţională a sarcinilor fiscale.
  3. Nivelul şi condiţiile de impozitare sau taxare sunt stabilite exclusiv prin lege sau prin hotărâri locale.

Articolul 68 – Politici fiscale

  1. Deficitul anual al bugetelor naţionale, regionale sau comunale (orăşeneşti) nu poate depăşi 5% din valoarea cheltuielilor prevăzute pentru exerciţiul bugetar respectiv.
  2. Datoria publică cumulată la nivel naţional, regional sau comunal (orăşenesc) nu poate depăşi valoarea cheltuielilor prevăzute pentru exerciţiul bugetar respectiv.
  3. Sunt permise derogări de la prevederile primelor două alineate doar în cazul stării de urgenţă sau în cazul stării de război şi doar la nivelul entităţii administrative afectate. Aceste derogări pot fi extinse în ce priveşte nivelul datoriei publice pe durata a cel mult 2 exerciţii fiscale în situaţii de urgenţă şi pe durata a cel mult 5 exerciţii fiscale în situaţia de război.
  4. Dubla impozitare a veniturilor cetăţenilor români este interzisă. România va practica consecvent principiul impozitării la sursă, atât pentru cetăţenii români care lucrează în străinătate cât şi pentru cetăţenii străini care lucrează în România.

Articolul 69 – Respectul vieţii

  1. Cetăţenii români au datoria morală de a respecta viaţa în toate formele ei de manifestare.

Articolul 70 – Respectul valorilor

  1. Cetăţenii români au datoria morală de a respecta valorile culturale, istorice, spirituale şi religioase ale altor comunităţi, precum şi modalităţile specifice de manifestare ale acestora.

TITLUL XI

EDUCAŢIA, CERCETAREA, CULTURA ŞI VIAŢA SPIRITUALĂ

Articolul 71 – Sistemul educaţional

  1. Orice persoană are dreptul la educaţie precum şi la pregătire continuă şi vocaţională.
  2. Statul român asigură egalitatea şanselor educaţionale printr-un sistem coerent de burse, granturi, facilităţi de transport şi cazare, precum şi prin facilităţi specifice oferite minorităţilor naţionale şi culturale.

Articolul 72 – Învăţământul de stat

  1. Învăţământul de stat de toate gradele este gratuit pentru cetăţenii români precum şi pentru persoanele aflate în întreţinerea acestora.
  2. Orice persoană aflată legal pe teritoriul României are dreptul să participe gratuit la învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat.
  3. Cetăţenii Uniunii Europene au acces la sistemul de învăţământ românesc în conformitate cu reglementările Uniunii Europene.
  4. Minorităţile naţionale au dreptul de a-şi organiza propriul sistem de învăţământ de stat, dacă acesta este conform cu normele şi practicile Uniunii Europene. Finanţarea acestui sistem se face în mod echitabil, proporţional cu ponderea minorităţii respective în populaţia totală a ţării.
  5. Orele de religie in cadrul sistemului de învăţământ de stat sunt facultative şi frecventarea lor de către elevii din învăţământul primar şi gimnazial se face cu acordul tutorelui legal. În învăţământul liceal, alegerea aparţine elevului.
  6. Alegerile pentru funcţiile elective din sistemul de învăţământ de stat se fac prin vot universal şi direct.

Articolul 73 – Învăţământul privat şi confesional

  1. Dreptul de a stabili şcoli private este garantat. Programa, dotările precum şi nivelul de calificare al corpului didactic al şcolilor private trebuie sa îndeplinească condiţiile prevăzute de ministerul educaţiei.
  2. Şcolile confesionale sunt afiliate unui cult religios sau sunt stabilite pe baze ecumenice.
  3. Şcolile private precum şi cele confesionale funcţionează în baza unui sistem de acreditare, în conformitate cu practicile internaţionale din domeniu.

Articolul 74 – Finanţarea sistemului de învăţământ

  1. Statul român va aloca minimum 5% din produsul intern brut pentru finanţarea sistemului de învăţământ de stat.
  2. Statul român va contribui la finanţarea formelor de învăţământ privat şi confesional, la nivel primar, gimnazial şi liceal, conform criteriilor stabilite prin lege, în limita a 1% din produsul intern brut.

Articolul 75 – Cercetarea

  1. Statul român va aloca minimum 1% din produsul intern brut pentru finanţarea cercetării.

Articolul 76 – Cultura

  1. Statul asigură păstrarea identităţii culturale a naţiunii şi a comunităţilor, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale şi istorice, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.
  2. Statul român va contribui cu 1% din produsul intern brut la finanţarea culturii.

Articolul 77 – Viaţa spirituală

  1. Statul român va rezerva 1% din teritoriul său pentru activităţi de ordin spiritual.
  2. Statul român poate contribui la retribuirea personalului de cult, potrivit legii.

TITLUL XII

MEDIUL SOCIAL ŞI NATURAL

Articolul 78 – Familia

  1. Familia se bucură de protecţia şi suportul statului.
  2. Familia se constituie prin căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie şi se întemeiază pe respectul, egalitatea şi afecţiunea reciprocă a soţilor.
  3. Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
  4. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

Articolul 79 – Protecţia copiilor

  1. Creşterea şi educarea copiilor este dreptul şi obligaţia părinţilor săi naturali sau adoptivi. Statul contribuie la realizarea acestor scopuri prin sistemul de învăţământ şi de protecţie socială.
  2. Copiii născuţi în afara căsătoriei au dreptul la aceleaşi condiţii de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală ca şi ceilalţi copii.
  3. Copiii separaţi de părinţi au dreptul la servicii de plasament gratuite precum şi dreptul la servicii rezidenţiale care să le asigure protecţia, creşterea şi îngrijirea.
  4. Copiii cu vârsta de până la 14 ani au statut juridic şi social special, fundamentat pe prevederile Convenţiei ONU privind drepturile copilului.

Articolul 80 – Protecţia persoanelor cu dizabilităţi

  1. Statul român, reafirmând egalitatea tuturor oamenilor precum şi dreptul fiecărei persoane la şanse egale în devenirea sa, promovează integrarea persoanelor cu dizabilităţi în mediul familial sau instituţional precum şi în domeniul public.
  2. Statul român va luate toate măsurile legislative, financiare şi instituţionale pentru realizarea acestei integrări, cu respectarea dreptului acestora de a dispune de propria lor persoană.
  3. Regimul juridic al persoanelor cu dizabilităţi se fundamentează pe Convenţia ONU asupra drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

Articolul 81 – Sistemul de sănătate

  1. Asistenţa medicală pentru cetăţenii români cu domiciliul fiscal în România precum şi pentru persoanele aflate în întreţinerea lor este universală şi gratuită.
  2. Acordarea asistenţei medicale de urgenţă este obligatorie pentru orice persoană aflată pe teritoriul României. Conţinutul acestei asistenţe se stabileşte prin lege.
  3. Serviciile de salvare costieră, montană sau de altă natură se oferă oricărei persoane aflate pe teritoriul României, fără plată sau orice alt fel de obligaţie.

Articolul 82 – Finanţarea sistemului de sănătate

  1. Statul român va contribui cu minimum 5% din produsul intern brut la finanţarea sistemului de sănătate.

Articolul 83 – Mediul natural

  1. Persoanele fizice şi juridice au obligaţia legală de a proteja şi ameliora mediul ambiant.
  2. Integrarea omului şi a activităţilor sale în mediul natural se va face de o manieră echilibrată şi neintruzivă, fundamentată pe exigenţele unei dezvoltări durabile.

Articolul 84 – Politici ambientale

  1. Statul român va lua toate măsurile necesare pentru ca suprafaţa fondului forestier să atingă 40% din suprafaţa totală a ţării.
  2. Statul român va rezerva 4% din teritoriul României pentru rezervaţii naturale. Un sfert din această suprafaţă va fi destinată rezervaţiilor cu excludere umană.

TITLUL XIII

RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Articolul 85 – Principii

  1. Libertatea altor popoare este libertatea noastră şi drepturile altor popoare sunt şi drepturile noastre.
  2. Orice conflict existent între România şi altă ţară trebuie soluţionat pe baza principiului reciprocităţii, fundamentat pe reguli obiective comune.
  3. Statul român susţine dreptul fiecărui popor la un stat propriu, pe teritoriul locuit istoric de poporul respectiv.

Articolul 86 – Relaţia cu Republica Moldova

  1. România urmăreşte reunificarea paşnică cu Republica Moldova, în graniţele sale istorice.

Articolul 87 – Relaţia cu Uniunea Europeană

  1. Statul român susţine integrarea necondiţionată în Uniunea Europeană a tuturor statelor din spaţiul geografic şi cultural european precum şi adaptarea aquis-ului comunitar la ansamblul valorilor popoarelor europene.
  2. Aprobarea, din partea statului român, a extinderii Uniunii dincolo de hotarele Europei se poate face doar în urma unui referendum executiv.

Articolul 88 – Alegerile pentru Parlamentul European

  1. Alegerile pentru Parlamentul European au loc în conformitate cu reglementările Uniunii Europene, în baza calendarului stabilit de către Uniune.
  2. În absenţa unui model electoral la nivel european, alegerea deputaţilor din partea României pentru Parlamentul European se face prin vot proporţional pe listă. Accesul unui partid sau al unui candidat individual în Parlamentul european nu poate fi condiţionat de atingerea unui prag electoral.

Articolul 89 – Alianţe

  1. Apartenenţa sau retragerea României dintr-o alianţă militară poate fi decisă doar prin referendum executiv.

Articolul 90 – Ajutorul extern

  1. Statul român va aloca 1% din produsul intern brut pentru ajutorarea ţărilor sărace, prin finanţare directă sau alte modalităţi, precum finanţare nerambursabilă a unor proiecte, burse şi granturi, anulare sau reducere a datoriilor către statul român.

Articolul 91 – Dreptul intern, al Uniunii Europene şi cel internaţional

  1. Tratatele, legile şi actele normative de drept internaţional aprobate explicit de statul român sau care derivă din apartenenţa la Uniunea Europeană au prioritate asupra legilor şi actelor normative la nivel naţional.
  2. Tratatele sau alte acte normative internaţionale cu valoare juridică adoptate de către statul român trebuie să fie compatibile cu obligaţiile asumate de statul român prin aderarea la Uniunea Europeană, precum şi cu prevederile Constituţiei.

TITLUL XIV

DISPOZIŢII TEHNICE ŞI TRANZITORII

Articolul 92 – Modificarea şi amendarea Constituţiei sau adoptarea unei noi Constituţii

  1. Poporul român, prin instituţia referendumului, este singura entitate care poate decide asupra modificării sau amendării Constituţiei sau asupra adoptării unei noi Constituţii.
  2. Orice modificare sau amendare a Constituţiei poate fi făcută doar printr-un referendum constituţional, în condiţiile articolului 53 al acestei Constituţii.
  3. Adoptarea unei noi Constituţii poate fi făcută prin supunerea la vot a unui proiect de Constituţie, în condiţiile articolului 60, sau prin alegerea unui proiect din mai multe proiecte, în două tururi de scrutin.

Articolul 93 – Limitele funcţiilor publice elective

  1. Nici o persoană nu poate servi mai mult de 12 ani în aceeaşi funcţie publică electivă.
  2. Nici o persoană nu poate servi mai mult de două mandate consecutive în aceeaşi funcţie publică electivă.
  3. Nici o persoană nu poate servi mai mult de 20 ani în funcţii publice elective.
  4. Limitele de durată prevăzute în cadrul acestui articol sunt flexibile pentru a acomoda variaţiile calendaristice şi situaţiile excepţionale, dar în nici o situaţie durata acestor derogări nu poate depăşi 180 de zile.

Articolul 94 – Incompatibilităţi

  1. Funcţiile de Preşedinte, vicepreşedinte, membru al Cabinetului, deputat, senator, inspector general, preşedinte de consiliu regional, primar, judecător, procuror sau avocat al poporului sunt incompatibile cu orice altă funcţie, publică sau privată.
  2. O persoană care deţine una din funcţiile listate în alineatul precedent nu poate deţine active decât sub forma de blind trust, pe toată durata exercitării funcţiei sale.

Articolul 95 – Impasul instituţional, încetarea prematură a mandatului

  1. Orice situaţie de impas instituţional, apărută ca urmare a nefinalizării unei proceduri instituţionale în termen de 90 de zile de la iniţierea procedurii, poate fi tranşată de către instituţia care a iniţiat procedura, prin convocarea unui referendum executiv, în termen de 40 de zile de la declararea impasului.
  2. Dacă mandatul unei persoane alese într-o funcţie publică electivă prin scrutin uninominal sau universal încetează înainte de terminarea mandatului, se organizează noi alegeri pentru funcţia respectivă pentru restul mandatului, în termen de 60 de zile de la constatarea vacantării funcţiei. Dacă durata efectivă a restului de mandat este mai mică de 180 de zile, Curtea Constituţională poate decide amânarea scrutinului până la data scrutinului general sau devansarea scrutinului general pentru funcţia respectivă.
  3. Dacă mandatul unei persoane alese într-o funcţie publică electivă prin scrutin proporţional încetează înainte de terminarea mandatului, mandatul se atribuie formaţiunii politice, organizaţiei sau listei din care provine titularul funcţiei. În cazul unei candidaturi individuale a titularului, poziţia se redistribuie, conform legii.

Articolul 96 – Departajarea în cazul egalităţii numărului de voturi

  1. Dacă într-o procedură de vot, efectuată de către reprezentanţi aleşi – deputaţi, senatori, consilieri locali sau alţi reprezentanţi, este necesară departajarea în cazul exprimării unui număr egal de voturi, departajarea se va face după numărul total de alegători, la data alegerii, din circumscripţiile uninominale în care au fost aleşi reprezentanţii sau după ponderea voturilor reprezentate, în cazul alegerilor pe listă.

Articolul 97 – Intrarea în vigoare a noii Constituţii

  1. Noua Constituţie intră în vigoare la 3 zile după validarea scrutinului de alegere de către Curtea Constituţională.
  2. Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin noii Constituţii.
  3. Legile şi actele normative care contravin prevederilor noii Constituţii vor fi adaptate în termen de 3 ani de la adoptarea Constituţiei.

Articolul 98 – Instituţiile statului în perioada de tranziţie

  1. Componenţa Curţii Constituţionale rămâne neschimbată pînă în luna mai a anului 2016. Componenţa sa va fi stabilită conform procedurii de desemnare, în lunile mai ale anilor 2016, 2018 şi 2020. Numărul judecătorilor în perioada mai 2016 – mai 2020 este 9. Judecătorii în funcţie înainte de mai 2016 îşi pot continua activitatea, în limita structurii noii Curţi Constituţionale, pe durata mai 2016 – mai 2018 sau pe durata mai 2016 – mai 2020, în baza vechimii în această funcţie, având prioritate cei cu vechimea mai mică.
  2. Începând cu luna mai a anului 2016, numărul deputaţilor este stabilit conform noii structurii a Camerei Deputaţilor. O jumătate din aceste mandate vor fi stabilite prin scrutinul din mai 2016, iar a doua jumătate, prin scrutinul din mai 2018. Deputaţii în funcţie la data adoptării Constituţiei îşi pot continua activitatea ca deputaţi, în limita noii structuri a Camerei Deputaţilor, pe durata mai 2016 – mai 2018, în baza procentului de voturi obţinut din totalul voturilor valabil exprimate la alegerile pentru mandatul curent.
  3. Începând cu luna mai a anului 2016, numărul senatorilor este stabilit conform structurii noului Senat. O treime din aceste mandate vor fi stabilite prin scrutinul din mai 2016, o a doua treime prin scrutinul din mai 2018 şi ultima treime prin scrutinul din mai 2020. Senatorii în funcţie la data adoptării Constituţiei îşi pot continua activitatea ca senatori, în limita structurii noului Senat, pe durata mai 2016 – mai 2018 sau pe durata mai 2016 – mai 2020, în baza procentului de voturi obţinut din totalul voturilor valabil exprimate la alegerile pentru mandatul curent.
  4. Dacă Preşedintele în exerciţiu îşi prezintă demisia până la 1 aprilie 2016, alegerile pentru noua funcţie de Preşedinte vor avea loc în luna mai 2016, pentru un mandat de 4 ani. Dacă Preşedintele în exerciţiu alege să îşi continue mandatul curent, structura executivului se va conforma noii Constituţii începând cu luna mai 2016, urmând ca alegerile prezidenţiale să aibă loc în mai 2018, pentru un mandat de tranziţie, de doi ani.
  5. Alegerea Avocatului Poporului va avea loc în mai 2016, pentru un mandat de tranziţie de 4 ani.
  6. Celelalte instituţii se vor adapta prevederilor noii Constituţii în termen de un an de la adoptarea ei.

Leave a Reply