GDPR NOTE: This site consists of a plain HTML file with no cookies.
NOTĂ GDPR: Acest sit constă dintr-un fișier text HTML fără cookies.
NOUA CONSTITUȚIE – PROIECT
PREAMBUL
Poporul român, animat de dorința de a edifica o societate liberă, democratică, pluralistă, integrată echilibrat în edificiul european, afirmându-și respectul egal față de celelalte națiuni și sistemele lor de valori precum și atașamentul propriu față de valorile universale ale creștinismului, adoptă următoarea Constituție.
TITLUL I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1 – Ființa umană
Omul este o ființă eternă, liberă, responsabilă, tolerantă, întru cunoaștere, adevăr și dreptate.
Articolul 2 – Egalitatea oamenilor
Toți oamenii sunt egali în drepturi și responsabilități, se bucură egal de protecția legii, răspund egal în fața ei și au dreptul la șanse egale în devenirea lor.
Articolul 3 – Nediscriminarea
Orice persoană sau grup de persoane este îndreptățită la tratament egal și nediscriminatoriu, indiferent de sex, rasă, religie, naționalitate, domiciliu, origine sau statut social, apartenență politică, vârstă sau dizabilități.
Articolul 4 – Drepturile și libertățile umane
Omul are toate drepturile. Orice limitare a acestor drepturi se bazează exclusiv pe necesitatea protecției vieții, integrității și libertății ființei umane, a drepturilor sale, precum și garantarea principiului reciprocității în relațiile interumane, cu ansamblul ambiental și instituțional.
Articolul 5 – Statul român
Statul român asigură exercitarea libertăților și drepturilor oamenilor, implementarea și respectarea legilor, echitatea socială și economică, protecția mediului natural și cultural, reprezintă poporul român în cadrul Uniunii Europene și al instituțiilor internaționale, asigură securitatea cetățenilor săi, a instituțiilor sale precum și a teritoriului țării.
Articolul 6 – Principiul separării și responsabilității puterilor în stat
În statul român, puterile legislativă, executivă și judecătorească sunt separate și interacționează prin intermediul unui sistem coerent de cooperare, responsabilizare și susținere reciprocă. Puterile legislativă, executivă și judecătorească sunt alese direct de către popor și sunt responsabile în fața poporului.
Articolul 7 – Caracterul legilor
Statul român se fundamentează pe supremația și universalitatea legii. Legile trebuie sa fie clare, coerente, exhaustive, echilibrate, predictibile, raționale și aplicabile.
TITLUL II
DREPTURILE FUNDAMENTALE
Articolul 8 – Dreptul la viață
Viața omului, precum și integritatea sa fizică, morală și spirituală sunt inviolabile.
Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Articolul 9 – Protecția vieții private
Domiciliul și reședința unei persoane sunt inviolabile. Accesul în locuința sau reședința unei persoane poate fi permis doar cu acordul acesteia, pentru executarea unui mandat judecătoresc sau în situația unui pericol iminent pentru viața, integritatea sau bunurile unei persoane.
Secretul corespondenței și al oricărei forme de comunicare este garantat. Orice limitare a acestui drept poate fi făcută doar de instanța judecătorească și doar în cazurile precizate de lege.
Secretul datelor personale, indiferent de forma de stocare, este garantat. Orice limitare a acestui drept poate fi făcută doar de instanța judecătorească și doar în cazurile precizate de lege.
Secretul confesiunii este garantat și nu poate fi limitat în nici o situație.
Comunicarea dintre o persoană și avocatul ei, aflat în exercițiul funcțiunii, este privată și caracterul ei secret nu poate fi limitat în nici o situație.
Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal.
Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora.
Articolul 10 – Dreptul la proprietate
Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
Proprietatea privată este garantată și ocrotită egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană sau din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, precum și prin moștenire legală.
Proprietatea privată asupra pământului, fondului forestier, zonelor acvatice precum și asupra resurselor subterane este reglementată prin lege și este supusă limitărilor cerute de binele public.
Exproprierea nu poate avea loc decât pentru o cauză de utilitate publică, cu acordarea unei despăgubiri juste, stabilită de comun acord sau prin hotărârea instanței.
Trecerea silită în proprietatea publică a unor bunuri pe bază de discriminare este interzisă.
Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de anunțare prealabilă și de despăgubire a proprietarului pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.
Articolul 11 – Dreptul la muncă
Orice persoană care a împlinit vârsta de 16 ani, aflată legal pe teritoriul României, are dreptul la muncă precum și dreptul de a exercita o activitate aleasă sau acceptată în mod liber. Acest drept nu poate fi îngrădit decât pentru persoanele cu vârsta sub 18 ani și numai în privința duratei și condițiilor de muncă.
Discriminarea după vârstă la angajare, pe durata desfășurării activității sau la terminarea ei este interzisă.
Retribuirea în sistemul public se face în cadrul unui sistem coerent și echitabil bazat pe principiul retribuirii egale la muncă egală. Datele privind retribuirea în cadrul sistemului de stat au caracter public.
Munca forțată, exceptând starea de urgență sau starea de război, este interzisă. Nu constituie muncă forțată activitatea unei persoane condamnate, prestată în condiții normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată.
Sclavia precum și orice altă formă de servitute forțată sunt interzise.
Articolul 12 – Dreptul de a vota și a fi ales
Orice cetățean român care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul de a vota. Acest drept nu poate fi îngrădit.
Orice cetățean român care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul de a fi ales în funcțiile publice elective.
Dreptul de a fi ales nu poate fi contestat. El poate fi limitat doar de prevederile articolului 93 al acestei Constituții sau, dacă este cazul, de cerința de a avea susținerea a cel puțin 1% din populația cu drept de vot din circumscripția în care candidează. Limita de 1% nu poate fi mărită.
Drepturile electorale ale cetățenilor Uniunii Europene sunt reglementate de tratatele și legile Uniunii.
Articolul 13 – Dreptul la apărare
Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în mod abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
Orice persoană anchetată are dreptul la asistență juridică din partea unui avocat sau consilier juridic calificat. În cazul în care persoana anchetată nu își poate angaja un avocat, va fi numit un avocat din oficiu, pentru a-i oferi consiliere juridică.
Orice persoană este considerată nevinovată până la condamnarea definitivă de către o instanță.
Orice persoană aflată în detenție se bucură de protecție juridică și va fi tratată cu umanitate și cu respectarea demnității sale.
Articolul 14 – Dreptul la informare
Orice cetățean român are dreptul de acces la informațiile cu caracter public. Acest drept nu poate fi îngrădit.
Sunt considerate publice orice date și informații care nu sunt explicit declarate secrete de către lege.
Accesul cetățenilor Uniunii Europene la datele cu caracter public este reglementat de tratatele și legile Uniunii.
TITLUL III
LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE
Articolul 15 – Libertatea de conștiință și religie
Libertatea de conștiință este garantată și nu poate fi îngrădită.
Libertatea credinței religioase și exercițiul acesteia sunt garantate.
Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.
Toate cultele religioase au statut egal în societatea românească.
Relațiile dintre autoritatea statală și cultele religioase se bazează pe separația dintre stat și biserică.
Articolul 16 – Libertatea de expresie
Libertatea de expresie este garantată și nu poate fi îngrădită.
Activitățile științifice și artistice sunt libere.
Libertatea universitară este garantată.
Articolul 17 – Libertatea de mișcare
Libertatea de mișcare este garantată și orice limitare a ei nu poate fi decisă decât de instanța judecătorească și numai în cazul persoanelor aflate în urmărire penală sau al persoanelor condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe durata executării pedepsei.
Articolul 18 – Libertatea de asociere
Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere.
Statutul, modul de organizare precum și lista membrilor unei asociații sau organizații trebuie să fie publice.
Asocierea în vederea comiterii de infracțiuni este interzisă.
Judecătorii Curții Constituționale, senatorii, avocații poporului, magistrații, procurorii, membrii activi ai armatei, poliției și jandarmeriei nu pot fi membri ai partidelor sau ale altor asociații cu caracter politic.
Articolul 19 – Libertatea întrunirilor și demonstrațiilor
Libertatea întrunirilor și demonstrațiilor este garantată. Locul și durata desfășurării întrunirii sau demonstrației organizate pe un domeniu public se comunică cu cel puțin 3 zile înainte de desfășurarea sa.
Desfășurarea unei întruniri sau demonstrații nu poate fi obiectul unei aprobări sau limitări. Singurele cazuri în care autoritățile publice pot solicita unei instanțe modificarea traseului sau locației, datei și orei începerii sau duratei unei demonstrații sau întruniri sunt acelea în care se poate ajunge la blocarea sau perturbarea majoră a circulației pe drumurile publice sau în cazul suprapunerii cu un eveniment programat anterior.
În absența unui acord al părților, instanța poate decide o variantă de compromis.
Articolul 20 – Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.
Articolul 21 – Protecția juridică a drepturilor și libertăților fundamentale
Drepturile și libertățile fundamentale precizate în această Constituție se bucură de protecție juridică.
TITLUL IV
STATUL ROMÂN
Articolul 22 – Forma de guvernământ
România este un stat național unitar, component al Uniunii Europene.
Forma de guvernământ a statului român este republica.
Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.
Articolul 23 – Simbolurile naționale
Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu.
Ziua națională a României este 10 mai (1 decembrie).
Imnul național al României se stabilește prin lege.
Stema țării și sigiliul statului sunt stabilite prin lege.
Limba oficială a statului este limba română. În comunitățile în care o altă limbă este utilizată curent, autoritățile au obligația de a cunoaște și facilita utilizarea acestei limbi.
Articolul 24 – Cetățenia
Orice persoană născută ca descendent direct al unui cetățean român are dreptul inalienabil la cetățenia română.
Cetățenia română a celorlalte persoane se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile legii.
Orice persoană de naționalitate română are dreptul la cetățenia română împreună cu soțul (soția) său (sa) precum și descendenții săi direcți.
Cetățenii român nu pot fi extrădați din România. Orice persoană presupusă autoare a unor crime internaționale, cu excepția celor cu imunitate diplomatică, poate fi remisă instanței penale internaționale competente.
Expulzarea sau extrădarea unei persoane către un stat unde există un risc ridicat de a fi supusă pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante nu este permisă.
Articolul 25 – Comunitățile umane
Minoritățile naționale și culturale se bucură de protecția legii. Această protecție se fundamentează pe Convenția cadru privind protecția minorităților naționale precum și pe Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare.
Zonele locuite de persoane aparținând minorităților naționale sunt protejate împotriva oricăror măsuri care ar duce la alterarea specificului lor național, cultural sau religios.
Strămutarea și colonizarea de populații străine pe teritoriul României este interzisă.
Articolul 26 – Instituțiile statului
Instituțiile statului român sunt:
Curtea Constituțională
Înalta Curte de Casație și Justiție
Camera Deputaților
Senatul
Președinția și Cabinetul
Curtea de Conturi
Avocatul Poporului
Articolul 27 – Starea de război
Starea de război este instituită de către Camerele reunite ale Parlamentului, prin majoritatea voturilor valabil exprimate.
Declararea stării de război poate fi făcută și de către Președinte în caz de agresiune armată sau de iminență a unui asemenea act, urmând ca aceasta să fie aprobată de către Camerele reunite ale Parlamentului, în termen de 3 zile de la declararea ei.
Pe durata stării de război, drepturile și libertățile precizate în articolele 10, 16 și 19 ale acestei Constituții pot fi limitate sau suspendate prin legea declarării stării de război.
Articolul 28 – Starea de urgență
Starea de urgență poate fi instituită pe întreg teritoriul țării sau în anumite zone ale țării în cazul unor calamități naturale, epidemii, sau în orice altă situație prevăzută explicit de lege.
Dacă durata pentru care este instituită situația de urgență depășește 14 zile, Camerele reunite ale Parlamentul trebuie să aprobe instituirea acestei stări în termen de 7 zile de la declararea ei.
Pe durata stării de urgență și doar după aprobarea de către Parlament, libertatea de mișcare precum și libertatea muncii pot fi limitate, dacă aceste limitări sunt esențiale pentru eliminarea cauzelor care au dus la instituirea stării de urgență sau a efectelor generate de situație.
TITLUL V
PUTEREA LEGISLATIVĂ
Articolul 29 – Instituții legislative
Puterea legislativă în Romania este asigurată de către Parlament și prin instituția referendumului. Parlamentul este compus din Camera Deputaților și Senat.
Camera Deputaților este instituția cu caracter eminamente legislativ a statului român.
Senatul României este instituția de legătură dintre puterea legislativă și puterile executivă și judecătorească din România.
Senatul are competențe legislative doar în cazurile precizate în această Constituție.
Articolul 30 – Membrii Camerei Deputaților
Componența Camerei Deputaților este expresia orientării politice a electoratului. Deputații sunt aleși pentru un mandat de 4 ani prin vot proporțional pe listă. Legea poate impune un prag electoral pentru accesul unui partid sau alianțe electorale în Camera Deputaților, dar acest prag nu poate depăși 3%. Acest prag nu se aplică candidaturilor individuale.
Alegerile pentru Camera Deputaților se desfășoară o dată la 2 ani, pentru jumătate din locurile Camerei. Alegerile au loc în prima săptămână a lunii mai a anilor pari.
Minoritățile naționale al căror electorat înregistrat reprezintă cel puțin 0,2% din populația cu drept de vot a României își au rezervat un număr de locuri proporțional cu ponderea pe care o reprezintă în totalul populației României.
Minoritățile naționale pot opta pentru acest tip de reprezentare după consultarea electoratului propriu. În acest caz, electoratul unei minorități formează o singură circumscripție la nivel național. Toate candidaturile sunt individuale și sunt declarați aleși ocupanții primelor poziții. Participarea la acest tip de vot exclude participarea la scrutinul pentru Camera Deputaților la nivel național.
Articolul 31 – Competențele Camerei Deputaților
Supune dezbaterii propunerile legislative proprii sau alte inițiative legislative, prezentate prin intermediul Senatului.
Supune votului, în termen de cel mult 60 de zile de la data prezentării, inițiativele legislative, sau în termen de cel mult 14 zile, dacă inițiativa a fost depusă în procedură de urgență.
În situații extraordinare, Camera Deputaților poate adopta o lege specială de abilitare a Cabinetului pentru a emite ordonanțe într-un anumit domeniu și până la un anumit termen.
Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Camerei Deputaților, până la împlinirea termenului de abilitare.
Ordonanțele de urgență intră în vigoare numai după depunerea lor spre dezbatere în procedură de urgență. Dacă în termen de cel mult 14 zile de la depunere, Camera Deputaților nu se pronunță asupra unei ordonanțe, aceasta este considerată adoptată.
Ordonanțele prin care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (4).
Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.
Articolul 32 – Membrii Senatului
Senatorii sunt aleși prin vot uninominal în două tururi de scrutin. Toate candidaturile la alegerile pentru Senat sunt individuale și apolitice. Durata unui mandat este de 6 ani. O treime din numărul de locuri în Senat este reînnoită o data la 2 ani.
Primul tur al alegerilor pentru Senat are loc în prima săptămână din luna mai a anilor pari, iar al doilea tur, în decurs de două săptămâni.
Pe durata exercitării mandatului lor, senatorii nu pot fi membrii unui partid sau ai unei formațiuni politice.
Articolul 33 – Competențele Senatului
Confirmă, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, sau prin votul Camerelor reunite, numirile făcute de Președinte pentru Cabinet.
Primește, prin comisiile de profil, raportul anual de activitate al membrilor Cabinetului.
În urma recomandării comisiei senatoriale de profil, poate demite un membru al Cabinetului, printr-o majoritate de două treimi din numărul voturilor valabil exprimate. Prevederile acestui alineat și ale celor două care îl preced nu se aplică ministrului justiției.
Aprobă, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, tratatele internaționale semnate de către România, dacă aprobarea acestora nu se face prin referendum.
Sprijină procesul legislativ prin formularea conformă a inițiativelor legislative extraparlamentare.
Adoptă legi sau hotărâri, în ședință comună cu Camera Deputaților, în situațiile specificate în această Constituție.
Poate pune sub acuzare pe Președintele țării pentru comiterea unei infracțiuni sau pentru înaltă trădare.
Desemnează sau revocă, conform legii, inspectorii generali.
Îndeplinește și alte atribuții prevăzute în Constituție.
Articolul 34 – Procesul legislativ
Poate avea inițiativă legislativă Președintele, un membru al Cabinetului, un parlamentar sau orice altă persoană, grup de persoane sau organizație care obține sprijinul a 1% din electorat pentru inițiativă. Proiectele de legi trebuie promovate în forma cerută de Parlament.
Legile inițiate în afara Parlamentului sunt trimise la Senat, care, prin comisiile sale, sprijină inițiatorul în formularea conformă a proiectului de lege. Cu acordul inițiatorului, legea este trimisă la Camera Deputaților pentru dezbatere și adoptare. Cu acordul inițiatorului, proiectul este supus votului Camerei Deputaților sau, în cazurile prevăzute de Constituție, votului Camerelor reunite,
O lege este adoptată de Camera Deputaților sau, în cazurile prevăzute de Constituție, de către plenul Camerelor reunite, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. Dacă nu se ridică obiecții de constituționalitate în termen de 14 zile de la adoptare, legea este trimisă Președintelui pentru promulgare. În situații speciale, termenul de 14 zile poate fi redus sau mărit până la cel mult 30 de zile prin decizia Curții Constituționale. O lege promulgată intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară, dacă aceasta este prevăzută explicit în textul legii.
În cazul în care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi, aceasta este retrimisă Parlamentului pentru modificare și readoptare prin vot.
Dacă majoritatea prin care legea a fost adoptată de Camera Deputaților sau de Camerele reunite este mai mică de două treimi din numărul de voturi valabil exprimate, legea poate fi respinsă prin veto de către Președinte. În caz de veto, legea este retrimisă Parlamentului pentru modificare. Dacă legea, în forma ei inițială sau modificată este aprobată cu o majoritate de două treimi a voturilor valabil exprimate a Camerelor reunite ale Parlamentului, veto-ul prezidențial este anulat și legea este considerată automat promulgată, la trecerea perioadei care permite contestarea constituționalității ei.
Dacă veto-ul prezidențial este exercitat și la varianta modificată și nu poate fi anulat prin majoritatea de două treimi a Camerelor reunite ale Parlamentului, inițiatorul legii poate convoca un referendum legislativ, pentru adoptarea sau respingerea legii în varianta respinsă inițial sau în varianta modificată, validată constituțional.
Legea este considerată adoptată și promulgată dacă este aprobată prin majoritatea voturilor valabil exprimate la referendum și este respinsă, în caz contrar.
Dacă un proiect de lege este respins de către Parlament, inițiatorul legii poate cere convocarea unui referendum legislativ, asupra unei variante a legii validată din punct de vedere constituțional. Legea este considerată adoptată și promulgată dacă este aprobată cu o majoritate de două treimi a voturilor valabil exprimate și este considerată respinsă, în caz contrar.
Articolul 35 – Imunitatea parlamentară
Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile, opiniile și acțiunile politice efectuate în exercitarea mandatului.
TITLUL VI
PUTEREA EXECUTIVĂ
Articolul 36 – Președintele țării
Președintele țării este șeful executivului.
Membrii Cabinetului, cu excepția ministrului justiției, sunt desemnați de către Președinte și confirmați prin majoritatea voturilor valabil exprimate de către comisiile senatoriale de profil. În cazul în care o propunere este respinsă de către comisia senatorială, Președintele poate cere confirmarea candidaturii de către plenul Camerelor reunite ale Parlamentului, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. În cazul respingerii candidaturii și de către plenul Camerelor reunite, Președintele trebuie să nominalizeze o altă persoană pentru poziția respectivă a Cabinetului.
Ministrul justiției este ales prin vot universal, simultan cu alegerile prezidențiale, în două tururi de scrutin, dacă este necesar. Poate candida la această funcție orice cetățean român care are sprijinul a 1% din electorat.
În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial.
Cabinetul emite hotărâri în domeniile sale de competență, hotărâri care se publică în Monitorul Oficial. Cabinetul poate emite și ordonanțe de urgență, în domeniul și în perioada în care este abilitat de către Camera Deputaților, prin lege de abilitare.
Articolul 37 – Alegerea Președintelui
Președintele este ales prin vot universal, direct și egal pentru un mandat de 4 ani. Alegerile au loc în prima săptămână a lunii mai a anilor bisecți. Dacă nici un candidat nu obține majoritatea voturilor valabil exprimate din primul tur, se organizează un al doilea tur de scrutin în decurs de două săptămâni, între candidații care au ocupat primele două locuri în primul scrutin. Candidatul care obține cele mai multe voturi este declarat Președintele ales al României.
Articolul 38 – Atribuțiile Președintelui
Președintele este comandantul suprem al forțelor armate ale României. În caz de agresiune armată sau de iminență a unei asemenea agresiuni, ia măsurile necesare pentru respingerea agresiunii și propune Camerelor reunite ale Parlamentului declararea stării de război, în condițiile articolului 27 al Constituției.
Conferă gradele de general și amiral în cadrul forțelor armate.
Numește și revocă membrii Cabinetului, cu excepția ministrului justiției.
Coordonează activitatea Cabinetului.
Prezintă Camerelor reunite ale Parlamentului, spre aprobare, bugetul României.
Reprezintă statul român în relațiile cu celelalte state și în relația cu Uniunea Europeană.
Încheie tratate în numele României și le supune aprobării Senatului sau prin referendum, în termen de trei luni de la semnarea tratatului.
Acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României, aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
Acordă grațierea individuală.
10. Îndeplinește și alte atribuții prevăzute în Constituție.
Articolul 39 – Încetarea mandatului Președintelui
În cazul în care Președintele nu are capacitatea să exercite temporar funcția prezidențială sau este suspendat, atribuțiile funcției prezidențiale sunt preluate de către vicepreședinte, pe durata incapacității sau suspendării Președintelui.
În cazul în care, prin demisie, revocare, boală terminală sau din orice alt motiv, Președintele nu mai poate exercita în mod permanent atribuțiile funcției prezidențiale, vicepreședintele preia titlul și funcția prezidențială pe durata rămasă din mandatul curent.
Articolul 40 – Vicepreședintele
Vicepreședintele țării este ales pe listă comună cu Președintele țării.
În cazul vacantării funcției de vicepreședinte ca urmare a preluării permanente a funcției prezidențiale, demisiei, decesului sau altei condiții cu caracter permanent, Președintele numește un nou vicepreședinte care trebuie confirmat prin majoritatea voturilor valabil exprimate ale Senatului. În cazul respingerii propunerii, în termen de 30 de zile de la respingere, Președintele poate convoca un referendum care să confirme, cu majoritatea voturilor valabil exprimate, persoana numită de Președinte. Dacă această propunere nu este validată de referendum, vicepreședintele interimar aflat în funcție la data validării rezultatelor referendumului de către Curtea Constituțională devine vicepreședinte pe durata rămasă din mandatul prezidențial.
În perioada în care funcția de vicepreședinte este vacantă, interimatul funcției de vicepreședinte este asigurat de președintele Senatului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil din cauze obiective sau subiective, de către persoana care urmează, în ordine, în ierarhia funcțiilor publice și anume – președintele Camerei Deputaților, președintele Curții Constituționale sau ministrul de externe.
Articolul 41 – Responsabilitatea juridică a Președintelui
Pe durata executării mandatului sau, Președintele nu poate fi anchetat sau pus sub acuzare pentru fapte anterioare mandatului său.
În cazul încălcării deliberate a Constituției, împotriva Președintelui poate fi inițiată procedura de suspendare, prin votul majorității membrilor Camerelor reunite ale Parlamentului. Dacă Curtea Constituțională confirmă încălcarea Constituției, Președintele poate fi suspendat prin votul a cel puțin două treimi din numărul total al senatorilor. Avizul negativ al Curții Constituționale duce la încetarea procedurii.
În termen de 30 de zile de la data suspendării se organizează un referendum electoral pentru demiterea Președintelui. Președintele este considerat demis dacă electoratul se exprimă pentru demitere, prin majoritatea voturilor valabil exprimate la referendum. În caz contrar, Președintele își reia imediat funcția.
Președintele poate fi pus sub acuzare pentru comiterea unei infracțiuni sau pentru înaltă trădare de către Senat, prin votul a cel puțin două treimi din numărul total al senatorilor.
Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. În perioada dintre punerea sub acuzare și pronunțarea sentinței, Președintele este suspendat de drept.
Dacă Președintele este condamnat pentru comiterea unei infracțiuni sau pentru înaltă trădare, el este demis din funcție. În cazul achitării, Președintele își reia imediat funcția.
Articolul 42 – Responsabilitatea politică a membrilor Cabinetului
În fiecare an ne-bisect – de regulă, în luna iunie – membrii Cabinetului prezintă un raport anual de activitate în fața comisiilor de profil din Senat. Dacă activitatea unui membru al Cabinetului este considerată nesatisfăcătoare, comisia, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, poate cere demiterea acestuia de către plenul Senatului.
Plenul Senatului, în baza recomandării comisiei de profil, poate decide demiterea membrului Cabinetului, prin votul a două treimi din numărul total al senatorilor. În această situație, în termen de 30 de zile, Președintele va declanșa procedura de numire al unui alt membru al Cabinetului pentru poziția vacantă.
TITLUL VII
PUTEREA JUDECĂTOREASCĂ, AVOCATUL POPORULUI, CURTEA DE CONTURI
Articolul 43 – Alegerea sau revocarea judecătorilor
Judecătorii sunt aleși pentru un mandat de șase ani, în alegeri fără campanie, prin votul universal și direct al cetățenilor români din districtul judiciar în care candidează. Votul este uninominal, cu două tururi de scrutin. Primul tur de scrutin are loc în prima săptămână a lunii mai a anilor pari, iar turul al doilea, dacă este necesar, în termen de două săptămâni.
Un judecător care a fost ales pentru două mandate, care și-a exercitat efectiv funcția de judecător pe durata a cel puțin două treimi din durata totală a mandatelor și nu a fost revocat în perioada acestor mandate, ocupă permanent poziția de judecător la sfârșitul celui de-al doilea mandat.
Toți judecătorii, aflați într-o poziție electivă sau permanentă, pot fi obiectul revocării prin referendum local, în condițiile articolului 61 al Constituției.
Articolul 44 – Consiliul Superior al Magistraturii
Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justiției.
Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 19 membri, având în componență 7 judecători aleși în adunările generale ale judecătorilor, 7 cetățeni români aleși prin tragere la sorți, 3 reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, aleși de către Senat, ministrul justiției precum și președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Președintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, dintre membrii Consiliului. Mandatul de președinte nu poate fi reînnoit.
Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani și nu poate fi reînnoit decât pentru ministrul justiției și pentru președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe durata exercitării funcției lor.
Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
Articolul 45 – Înalta Curte de Casație și Justiție
Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competențelor sale.
Compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare a acesteia se stabilesc prin lege.
Articolul 46 – Curtea Constituțională
Curtea Constituțională este constituită din 9 judecători, aleși pentru un mandat de 6 ani, mandat care poate fi reînnoit cel mult o dată.
La fiecare 2 ani sunt aleși trei judecători, în alegeri fără campanie, prin vot universal, direct și egal. Sunt declarați aleși judecătorii care au obținut cele mai multe voturi. Alegerea judecătorilor are loc în anii pari, cu ocazia alegerilor parlamentare.
O decizie a Curții Constituționale se consideră adoptată dacă este votată de cel puțin cinci membri ai Curții, indiferent de nivelul de participare la dezbateri sau la vot.
Judecătorii Curții Constituționale sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe durata acestuia.
Sediul Curții Constituționale este la Alba Iulia.
Articolul 47 – Prerogativele Curții Constituționale
Curtea Constituțională, prin completul Curții și prin aparatul asociat, asigură coerența ansamblului legislativ.
Se pronunță asupra constituționalității legilor interne, a tratatelor sau altor acorduri internaționale, a regulamentelor Parlamentului.
Soluționează conflictele de competență dintre autoritățile publice.
Validează rezultatele alegerilor prezidențiale și parlamentare, precum și rezultatele referendumurilor la nivel național.
Constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului.
Avizează sau respinge propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României.
Verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni sau organizații neguvernamentale.
Poate decide, în situații excepționale, amânarea sau devansarea alegerilor la nivel național sau local, cu cel mult trei luni.
În caz de război, poate decide amânarea alegerilor la nivel național sau local pentru cel mult un an, dar nu pentru mai mult de 40 de zile de la încetarea stării de război.
10. În cazul unui conflict de interese al Curții cu prevederile unei legi a cărei constituționalitate este atacată, Curtea poate omite opinii și obiecții cu privire la constituționalitatea legii, dar decizia finală aparține Camerelor reunite ale parlamentului, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. Existența unui conflict de interese este constatată de către Senat, prin majoritatea voturilor valabil exprimate.
Articolul 48 – Avocatul poporului
Avocatul poporului reprezintă cetățenii României în relația lor cu puterea instituțională – executiv, parlament, justiție, atât la nivel național cât și la nivel local. El este asistat, în activitatea sa, de către birourile regionale, precum și de șefii de departamente ai instituției.
Avocatul poporului este ales, în alegeri fără campanie, prin vot universal, direct și egal, pentru un mandat de 6 ani. Votul pentru desemnarea avocaților poporului este uninominal, în două tururi de scrutin. Primul tur de scrutin se desfășoară în prima săptămână a lunii mai din anii multiplii de șase, iar al doilea tur de scrutin, dacă este necesar, în termen de două săptămâni.
Adjunctul avocatului poporului este desemnat de către avocatul poporului și confirmat de Senat, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. Dacă propunerea este respinsă, avocatul poporului este obligat să facă altă nominalizare.
În cazul în care avocatul poporului nu este capabil să-și exercite temporar funcția, atribuțiile funcției sale sunt preluate de către adjunctul avocatului poporului, pe durata incapacității avocatului poporului.
În cazul în care, prin demisie, revocare, boală terminală sau din orice alt motiv, avocatul poporului nu mai poate exercita în mod permanent atribuțiile funcției sale, adjunctul avocatului preia titlul și funcția de avocat al poporului pe durata rămasă din mandatul curent. În acest caz, Senatul alege un alt adjunct, conform procedurii de la alineatul (3) al acestui articol.
Articolul 49 – Curtea de Conturi
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
Curtea de Conturi funcționează pe lângă Senatul României și își desfășoară activitatea în mod independent, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în legea de funcționare a Curții.
În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții se exercită prin camerele de conturi regionale, subordonate Curții de Conturi.
Sediul Curții este în capitala țării, iar sediile camerelor de conturi sunt în orașele reședință de regiune și în municipiul București.
TITLUL VIII
ADMINISTRAȚIA LOCALĂ
Articolul 50 – Principiile de organizare a administrației locale
Administrația locală este organizată pe principiile descentralizării, autonomiei decizionale și subsidiarității.
Autonomia și responsabilitatea financiară a comunităților este încurajată, în condițiile existenței unor mecanisme de control și supraveghere adecvate.
Toate hotărârile și deciziile la nivel local care au implicații semnificative la nivelul unei comunități se iau doar după consultarea comunității afectate. În cazul acțiunilor de utilitate publică, interesul general primează.
Articolul 51 – Organizarea teritoriului
Teritoriul României este organizat în regiuni, orașe, comune și sate. O regiune poate defini structuri administrative specifice, în urma unei hotărâri a consiliului regional, validată prin referendum regional.
Orașele, conform legii, pot constitui nucleul unei zone metropolitane, asociată administrativ orașului respectiv. O comună este o unitate administrativă de bază și poate fi constituită din unul sau mai multe sate.
Articolul 52 – Autoritățile publice locale
Autoritățile publice locale la nivel regional sunt Consiliile regionale și președinții consiliilor regionale. Consiliul regional asigură coordonarea activității Consiliilor orășenești și comunale precum și exercitarea atribuțiilor care îi revin la nivel regional, conform legii.
Autoritățile publice locale la nivel orășenesc și comunal sunt Consiliile locale și primarii.
În orașele a căror populație depășește un nivel specificat de lege, unele din competențele primăriei și ale consiliului local pot fi delegate primăriilor și Consiliilor de sector. Exceptând nivelul și natura competențelor, primăriile și Consiliile de sector au același regim juridic și electoral ca și primăriile și Consiliile locale orășenești sau comunale.
Articolul 53 – Alegerile locale
Membrii Consiliilor comunale, orășenești și regionale, primarii și președinții Consiliilor regionale sunt aleși prin vot uninominal în două tururi de scrutin. Alegerile au loc în prima săptămână a lunii mai a anilor pari, ne-bisecți, urmate, dacă e necesar, de al doilea tur de scrutin, în termen de două săptămâni.
Durata unui mandat de primar, președinte al consiliului regional, consilier comunal, orășenesc sau regional este de 4 ani.
Un consilier local sau regional, primar sau președinte de Consiliu regional, poate fi demis printr-un referendum electoral, inițiat în condițiile articolului 58, alineatul (2), al acestei Constituții, sau ca urmare a unei condamnări penale definitive.
Articolul 54 – Constituirea unităților administrative
Regiunile sunt definite în conformitate cu opțiunile populației, în baza identității culturale, istorice și geografice a comunităților umane.
O comunitate locală (comună, oraș), situată la granița dintre două regiuni, poate decide, prin referendum, regiunea de care să aparțină. Acordul prealabil al noii regiuni, prin hotărâre a consiliului regional sau prin referendum la nivelul regiunii, este obligatoriu.
Un sat sau un grup de sate vecine pot decide prin referendum constituirea unei noi comune, dacă sunt îndeplinite condițiile legale de constituire.
Locuitorii unui sat pot decide, prin referendum, apartenența la o comună cu care se învecinează. Acordul prealabil al acesteia, prin hotărâre a Consiliului local sau prin referendum la nivelul comunei, este obligatoriu.
Articolul 55 – Agențiile guvernamentale
Politicile naționale sunt implementate în teritoriu prin intermediul agențiilor guvernamentale. Acestea sunt subordonate ministerelor, președinției sau structurilor centrale asociate.
Articolul 56 – Inspectorii generali
Inspectorii generali sunt înalți funcționari publici care asigură controlul legalității actelor administrative emise de autoritățile locale.
Actele administrative atacate pot fi suspendate, la cerere, de către instanța de contencios administrativ.
Inspectorii generali sunt desemnați de către Senat din rândurile persoanelor care nu au fost membrii vreunui partid politic în ultimii șapte ani. Durata unui mandat este de șase ani și poate fi reînnoit o singură dată.
Inspectorii guvernamentali sunt responsabili în fața Senatului. Anual, aceștia își prezintă raportul de activitate în fața comisiei senatoriale de profil. Dacă activitatea unui inspector general este considerată nesatisfăcătoare, comisia, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, poate cere demiterea acestuia de către plenul Senatului.
Plenul Senatului, în baza recomandării comisiei de profil, poate decide demiterea inspectorului general, prin majoritatea voturilor valabil exprimate. În această situație, în termen de 30 de zile, Senatul va desemna un nou inspector general.
TITLUL IX
INSTITUȚIA REFERENDUMULUI
Articolul 57 – Tipuri de referendum
Referendumul legislativ național are ca obiect adoptarea sau respingerea unei legi.
Referendumul constituțional are ca obiect adoptarea unei noi Constituții, modificarea sau completarea Constituției precum și adoptarea, modificarea sau completarea unei legi europene sau internaționale cu caracter constituțional.
Referendumul electoral are ca obiect aprobarea numirii în funcția de vicepreședinte a unui candidat respins de către plenul Camerelor reunite ale Parlamentului sau revocarea unei persoane care ocupă o funcție publică electivă, aleasă prin vot uninominal sau a unui judecător.
Referendumul executiv are ca obiect apartenența la o structură politică sau de securitate internațională a statului român, admiterea altui stat în Uniunea Europeană precum și exprimarea unei opțiuni în probleme de interes național.
Referendumul local are ca obiect adoptarea sau respingerea unei inițiative legislative sau executive la nivel comunal, orășenesc sau regional.
Articolul 58 – Inițierea referendumului
Un referendum poate fi inițiat de către Președintele republicii, de către o treime din numărul senatorilor sau de către o treime din numărul deputaților, consilierilor regionali sau consilierilor comunali (orășenești), în domeniile care țin de aria de competență a organismului respectiv.
Un referendum de orice natură poate fi inițiat și de către orice persoană, grup de persoane sau organizație neguvernamentală, care are sprijinul explicit a 1% din numărul alegătorilor cu drept de vot din domeniul care constituie obiectul referendumului – național, regional, comunal (orășenesc) sau district judiciar.
În condițiile articolului 34 al acestei Constituții, referendumul legislativ poate fi convocat și de către inițiatorul unei legi respinse de către Parlament sau prin veto prezidențial.
Articolul 59 – Referendumul legislativ
Referendumul legislativ poate avea loc în condițiile articolului 34 al Constituției. Poate constitui obiectul unui referendum legislativ o lege respinsă de către Parlament sau o lege adoptată de Parlament și respinsă prin veto prezidențial.
O lege adoptată de Parlament și respinsă prin veto de Președinte este considerată adoptată și promulgată dacă electoratul se exprimă în favoarea legii prin majoritatea voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul de participare.
O lege respinsă de către Parlament este considerată adoptată și promulgată dacă este aprobată la referendum cu cel puțin două treimi din numărul voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul de participare.
Articolul 60 – Referendumul constituțional
Adoptarea unei noi Constituții, modificarea sau completarea Constituției poate fi făcută prin majoritatea voturilor valabil exprimate, dacă cel puțin 20% din cetățenii cu drept de vot votează favorabil.
Adoptarea, modificarea sau completarea unei legi europene sau internaționale cu caracter constituțional se face doar prin referendum constituțional, prin majoritatea voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul participării la referendum. Efectul adoptării acestei legi asupra conținutului Constituției trebuie precizat explicit și validat de către Curtea Constituțională cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării referendumului.
Articolul 61 – Referendumul electoral
Revocarea unei persoane alese într-o funcție electivă prin vot uninominal – Președinte, ministru al justiției, senator, președinte al Consiliului regional, consilier local, primar, judecător sau avocat al poporului se face prin majoritatea voturilor valabil exprimate la referendumul electoral, dacă cel puțin 20% din cetățenii cu drept de vot votează pentru revocare.
Articolul 62 – Referendumul executiv
Rezultatul referendumului executiv are caracter obligatoriu. Curtea Constituțională, prin aparatul său, veghează ca în termen de 90 de zile de la validarea referendumului, rezultatele acestuia să își facă efectul, exceptând cazul în care realizarea acestui efect este obiectul unui alt termen, cunoscut și afirmat explicit de o prevedere legală.
Organizarea unui alt referendum asupra unei probleme decise de un referendum executiv nu poate avea loc decât după un an de la referendumul dedicat aceleiași probleme. În cazuri speciale, bine fundamentate, Curtea Constituțională poate decide îndepărtarea acestei restricții.
Articolul 63 – Referendumul local
Pot constitui obiectul unui referendum local proiectele de hotărâri sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor și regiunilor precum și orice altă problemă de interes local.
O propunere supusă referendumului local este considerată adoptată dacă întrunește majoritatea voturilor valabil exprimate, indiferent de nivelul de participare.
Propunerile adoptate prin referendum trebuie implementate în termen de 90 de zile de la validarea rezultatelor referendumului sau în alt termen specificat în propunerea supusă aprobării.
TITLUL X
ÎNDATORIRILE CETĂȚENILOR
Articolul 64 – Respectarea legilor
Toate persoanele aflate pe teritoriul României au îndatorirea de a respecta prevederile Constituției, ale legilor interne și internaționale aplicabile, precum și ale hotărârilor locale în domeniul lor de aplicabilitate.
Necunoașterea legilor sau a altor acte normative nu poate constitui o justificare pentru nerespectarea acestora.
Personalul diplomatic și militar străin care beneficiază de imunitate se conformează legilor și actelor normative convenite cu autoritățile române, acte care le reglementează activitatea.
Articolul 65 – Apărarea țării
Apărarea țării este datoria sacră a tuturor cetățenilor români.
Condițiile în care cetățenii români își îndeplinesc obligațiile militare se stabilesc prin lege.
Articolul 66 – Fidelitatea față de țară
Fidelitatea față de țară este sacră.
Persoanele care îndeplinesc anumite funcții publice, specificate prin lege, precum și militarii, răspund cu credință de îndeplinirea obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul sau afirmația solemnă cerută de lege.
Articolul 67 – Contribuții financiare
Cetățenii români au obligația sa contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.
Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă și rațională a sarcinilor fiscale.
Nivelul și condițiile de impozitare sau taxare sunt stabilite exclusiv prin lege sau prin hotărâri locale.
Articolul 68 – Politici fiscale
Deficitul anual al bugetelor naționale, regionale sau comunale (orășenești) nu poate depăși 3% din valoarea veniturilor prevăzute pentru exercițiul bugetar respectiv.
Datoria publică cumulată la nivel național, regional sau comunal (orășenesc) nu poate depăși valoarea veniturilor prevăzute pentru exercițiul bugetar respectiv.
Sunt permise derogări de la prevederile primelor două alineate doar în cazul stării de urgență sau în cazul stării de război și doar la nivelul entității administrative afectate. Aceste derogări pot fi extinse în ce privește nivelul datoriei publice pe durata a cel mult 2 exerciții fiscale în situații de urgență și pe durata a cel mult 5 exerciții fiscale în situația de război.
Dubla impozitare a veniturilor cetățenilor români este interzisă. România va practica consecvent principiul impozitării la sursă, atât pentru cetățenii români care lucrează în străinătate cât și pentru cetățenii străini care lucrează în România.
Articolul 69 – Respectul vieții
Cetățenii români au datoria morală de a respecta viața în toate formele ei de manifestare.
Articolul 70 – Respectul valorilor
Cetățenii români au datoria morală de a respecta valorile culturale, istorice, spirituale și religioase ale altor comunități, precum și modalitățile specifice de manifestare ale acestora.
TITLUL XI
EDUCAȚIA, CERCETAREA, CULTURA ȘI VIAȚA SPIRITUALĂ
Articolul 71 – Sistemul educațional
Orice persoană are dreptul la educație precum și la pregătire continuă și vocațională.
Statul român asigură egalitatea șanselor educaționale printr-un sistem coerent de burse, granturi, facilități de transport și cazare, precum și prin facilități specifice oferite minorităților naționale și culturale.
Articolul 72 – Învățământul de stat
Învățământul de stat de toate gradele este gratuit pentru cetățenii români precum și pentru persoanele aflate în întreținerea acestora.
Orice persoană aflată legal pe teritoriul României are dreptul să participe gratuit la învățământul primar, gimnazial, profesional și liceal de stat.
Cetățenii Uniunii Europene au acces la sistemul de învățământ românesc în conformitate cu reglementările Uniunii Europene.
Minoritățile naționale au dreptul de a-și organiza propriul sistem de învățământ de stat, dacă acesta este conform cu normele și practicile Uniunii Europene. Finanțarea acestui sistem se face în mod echitabil, proporțional cu ponderea minorității respective în populația totală a țării.
Orele de religie in cadrul sistemului de învățământ de stat sunt facultative și frecventarea lor de către elevii din învățământul primar și gimnazial se face cu acordul tutorelui legal. În învățământul liceal, alegerea aparține elevului.
Alegerile pentru funcțiile elective din sistemul de învățământ de stat se fac prin vot universal și direct.
Articolul 73 – Învățământul privat, confesional și educația de acasă
Dreptul de a stabili școli private este garantat. Programa, dotările precum și nivelul de calificare al corpului didactic al școlilor private trebuie sa îndeplinească condițiile prevăzute de Ministerul Educației.
Școlile confesionale sunt afiliate unui cult religios sau sunt stabilite pe baze ecumenice.
Școlile private precum și cele confesionale funcționează în baza unui sistem de acreditare, în conformitate cu practicile internaționale din domeniu.
Educația de acasă (home schooling) beneficiază de aceleași facilități financiare ca și școlile private sau confesionale. Sistemele de home schooling recunoscute în Uniunea Europeană sau ale căror diplome sunt recunoscute de către Ministerul Educației sunt acreditate de facto și de jure în sistemul de învățământ din România.
Articolul 74 – Finanțarea sistemului de învățământ
Statul român va aloca minimum 5% din produsul intern brut pentru finanțarea sistemului de învățământ de stat.
Statul român va contribui la finanțarea formelor de învățământ privat, confesional și educația de acasă (home schooling), la nivel primar, gimnazial și liceal, conform criteriilor stabilite prin lege, în limita a 1% din produsul intern brut.
Articolul 75 – Cercetarea
Statul român va aloca minimum 1% din produsul intern brut pentru finanțarea cercetării și inovării.
Articolul 76 – Cultura
Statul asigură păstrarea identității culturale a națiunii și a comunităților, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale și istorice, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume.
Statul român va contribui cu 1% din produsul intern brut la finanțarea culturii și a activităților adiacente.
Articolul 77 – Viața spirituală
Statul român va rezerva 1% din teritoriul său pentru activități de ordin spiritual.
Statul român poate contribui la retribuirea personalului de cult, potrivit legii.
TITLUL XII
MEDIUL SOCIAL ȘI NATURAL
Articolul 78 – Familia
Familia se bucură de protecția și suportul statului.
Familia se constituie prin căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie și se întemeiază pe respectul, egalitatea și afecțiunea reciprocă a soților.
Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
Articolul 79 – Protecția copiilor
Creșterea și educarea copiilor este dreptul și obligația părinților săi naturali sau adoptivi. Statul contribuie la realizarea acestor scopuri prin sistemul de învățământ și de protecție socială.
Copiii născuți în afara căsătoriei au dreptul la aceleași condiții de dezvoltare fizică, morală și intelectuală ca și ceilalți copii.
Copiii separați de părinți au dreptul la servicii de plasament gratuite precum și dreptul la servicii rezidențiale care să le asigure protecția, creșterea și îngrijirea.
Copiii cu vârsta de până la 14 ani au statut juridic și social special, fundamentat pe prevederile Convenției ONU privind drepturile copilului.
Articolul 80 – Protecția persoanelor cu dizabilități
Statul român, reafirmând egalitatea tuturor oamenilor precum și dreptul fiecărei persoane la șanse egale în devenirea sa, promovează integrarea persoanelor cu dizabilități în mediul familial sau instituțional precum și în domeniul public.
Statul român va luate toate măsurile legislative, financiare și instituționale pentru realizarea acestei integrări, cu respectarea dreptului acestora de a dispune de propria lor persoană.
Regimul juridic al persoanelor cu dizabilități se fundamentează pe Convenția ONU asupra drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Articolul 81 – Sistemul de sănătate
Asistența medicală pentru cetățenii români cu domiciliul fiscal în România precum și pentru persoanele aflate în întreținerea lor este universală și gratuită.
Acordarea asistenței medicale de urgență este obligatorie pentru orice persoană aflată pe teritoriul României. Conținutul acestei asistențe se stabilește prin lege.
Serviciile de salvare costieră, montană sau de altă natură se oferă oricărei persoane aflate pe teritoriul României, fără plată sau orice alt fel de obligație.
Articolul 82 – Finanțarea sistemului de sănătate
Statul român va contribui cu minimum 6% din produsul intern brut la finanțarea sistemului de sănătate.
Articolul 83 – Mediul natural
Persoanele fizice și juridice au obligația legală de a proteja și ameliora mediul ambiant.
Integrarea omului și a activităților sale în mediul natural se va face de o manieră echilibrată și ne-intruzivă, fundamentată pe exigențele unei dezvoltări durabile.
Articolul 84 – Politici ambientale
Statul român va lua toate măsurile necesare pentru ca suprafața fondului forestier să atingă 40% din suprafața totală a țării.
Statul român va rezerva 4% din teritoriul României pentru rezervații naturale. Un sfert din această suprafață va fi destinată rezervațiilor cu excludere umană.
TITLUL XIII
RELAȚIILE INTERNAȚIONALE
Articolul 85 – Principii
Libertatea altor popoare este libertatea noastră și drepturile altor popoare sunt și drepturile noastre.
Orice conflict existent între România și altă țară trebuie soluționat pe baza principiului reciprocității, fundamentat pe reguli obiective comune.
Statul român susține dreptul fiecărui popor la un stat propriu, pe teritoriul locuit istoric de poporul respectiv.
Articolul 86 – Relația cu Republica Moldova
România urmărește reunificarea pașnică cu Republica Moldova, în granițele sale istorice.
Articolul 87 – Relația cu Uniunea Europeană
Statul român susține integrarea necondiționată în Uniunea Europeană a tuturor statelor din spațiul geografic și cultural european precum și adaptarea aquis-ului comunitar la ansamblul valorilor popoarelor europene.
Aprobarea, din partea statului român, a extinderii Uniunii dincolo de hotarele Europei se poate face doar în urma unui referendum executiv.
Articolul 88 – Alegerile pentru Parlamentul European
Alegerile pentru Parlamentul European au loc în conformitate cu reglementările Uniunii Europene, în baza calendarului stabilit de către Uniune.
În absența unui model electoral la nivel european, alegerea deputaților din partea României se face prin vot proporțional pe listă. Accesul unui partid sau al unui candidat individual în Parlamentul european nu poate fi condiționat de atingerea unui prag electoral.
Articolul 89 – Alianțe
Apartenența sau retragerea României dintr-un sistem de securitate colectivă poate fi decisă doar prin referendum executiv.
Articolul 90 – Ajutorul extern
Statul român va aloca 1% din produsul intern brut pentru ajutorarea țărilor sărace, prin finanțare directă sau alte modalități, precum finanțare nerambursabilă a unor proiecte, burse și granturi, anulare sau reducere a datoriilor către statul român.
Articolul 91 – Dreptul intern, al Uniunii Europene și cel internațional
Tratatele, legile și actele normative de drept internațional aprobate explicit de statul român sau care derivă din apartenența la Uniunea Europeană au prioritate asupra legilor și actelor normative la nivel național.
Tratatele sau alte acte normative internaționale cu valoare juridică adoptate de către statul român trebuie să fie compatibile cu obligațiile asumate de statul român prin aderarea la Uniunea Europeană, precum și cu prevederile Constituției.
TITLUL XIV
DISPOZIȚII TEHNICE ȘI TRANZITORII
Articolul 92 – Modificarea și amendarea Constituției sau adoptarea unei noi Constituții
Poporul român, prin instituția referendumului, este singura entitate care poate decide asupra modificării sau amendării Constituției sau asupra adoptării unei noi Constituții.
Orice modificare sau amendare a Constituției poate fi făcută doar printr-un referendum constituțional, în condițiile articolului 60 al acestei Constituții.
Adoptarea unei noi Constituții poate fi făcută prin supunerea la vot a unui proiect de Constituție, în condițiile articolului 60, sau prin alegerea unui proiect din mai multe proiecte, în două tururi de scrutin.
Articolul 93 – Limitele funcțiilor publice elective
Nici o persoană nu poate servi mai mult de 12 ani în aceeași funcție publică electivă.
Nici o persoană nu poate servi mai mult de două mandate consecutive în aceeași funcție publică electivă.
Nici o persoană nu poate servi mai mult de 20 ani în funcții publice elective.
Limitele de durată prevăzute în cadrul acestui articol sunt flexibile pentru a acomoda variațiile calendaristice și situațiile excepționale, dar în nici o situație durata acestor derogări nu poate depăși 183 de zile.
Articolul 94 – Incompatibilități
Funcțiile de Președinte, Vicepreședinte, membru al Cabinetului, deputat, senator, prefect, președinte de consiliu regional, primar, judecător, procuror sau avocat al poporului sunt incompatibile cu orice altă funcție, publică sau privată.
O persoană care deține una din funcțiile listate în alineatul precedent nu poate deține active decât sub forma de blind trust, pe toată durata exercitării funcției sale.
Articolul 95 – Impasul instituțional, încetarea prematură a mandatului
Orice situație de impas instituțional, apărută ca urmare a nefinalizării unei proceduri instituționale în termen de 90 de zile de la inițierea procedurii, poate fi tranșată de către instituția care a inițiat procedura, prin convocarea unui referendum executiv, în termen de 40 de zile de la declararea impasului.
Dacă mandatul unei persoane alese într-o funcție publică electivă prin scrutin uninominal sau universal încetează înainte de terminarea mandatului, se organizează noi alegeri pentru funcția respectivă pentru restul mandatului, în termen de 60 de zile de la constatarea vacantării funcției. Dacă durata efectivă a restului de mandat este mai mică de 183 de zile, Curtea Constituțională poate decide amânarea scrutinului până la data scrutinului general sau devansarea scrutinului general pentru funcția respectivă.
Dacă mandatul unei persoane alese într-o funcție publică electivă prin scrutin proporțional încetează înainte de terminarea mandatului, mandatul se atribuie formațiunii politice, organizației sau listei din care provine titularul funcției. În cazul unei candidaturi individuale a titularului, poziția se redistribuie, conform legii.
Articolul 96 – Departajarea în cazul egalității numărului de voturi
Dacă într-o procedură de vot, efectuată de către reprezentanți aleși – deputați, senatori, consilieri locali sau alți reprezentanți, este necesară departajarea în cazul exprimării unui număr egal de voturi, departajarea se va face după numărul total de alegători, la data alegerii, din circumscripțiile uninominale în care au fost aleși reprezentanții sau după ponderea voturilor reprezentate, în cazul alegerilor pe listă.
Articolul 97 – Intrarea în vigoare a noii Constituții
Noua Constituție intră în vigoare la 3 zile după validarea referendumului constituțional de către Curtea Constituțională.
Legile si toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin noii Constituții.
Legile și actele normative care contravin prevederilor noii Constituții vor fi adaptate în termen de 3 ani de la adoptarea Constituției.
Articolul 98 – Instituțiile statului în perioada de tranziție
Componența Curții Constituționale rămâne neschimbată până în luna mai a anului 2028. Componența sa va fi stabilită conform procedurii de desemnare, în lunile mai ale anilor 2028, 2030 și 2032. Numărul judecătorilor în perioada mai 2028 – mai 2032 este 9. Judecătorii în funcție înainte de mai 2028 își pot continua activitatea, în limita structurii noii Curți Constituționale, pe durata mai 2028 – mai 2030 sau pe durata mai 2028 – mai 2030, în baza vechimii în această funcție, având prioritate cei cu vechimea mai mică.
Începând cu luna mai a anului 2028, numărul deputaților este stabilit conform noii structurii a Camerei Deputaților. O jumătate din aceste mandate vor fi stabilite prin scrutinul din mai 2028, iar a doua jumătate, prin scrutinul din mai 2030. Deputații în funcție la data adoptării Constituției își pot continua activitatea ca deputați, în limita noii structuri a Camerei Deputaților, pe durata mai 2028 – mai 2030, în baza procentului de voturi obținut din totalul voturilor valabil exprimate la alegerile pentru mandatul curent.
Începând cu luna mai a anului 2028, numărul senatorilor este stabilit conform structurii noului Senat. O treime din aceste mandate vor fi stabilite prin scrutinul din mai 2028, o a doua treime prin scrutinul din mai 2030 și ultima treime prin scrutinul din mai 2032. Senatorii în funcție la data adoptării Constituției își pot continua activitatea ca senatori, în limita structurii noului Senat, pe durata mai 2028 – mai 2030 sau pe durata mai 2028 – mai 2032, în baza procentului de voturi obținut din totalul voturilor valabil exprimate la alegerile pentru mandatul curent.
Dacă Președintele în exercițiu își anunță demisia până la 1 martie 2028, alegerile pentru noua funcție de Președinte vor avea loc în luna mai 2028, pentru un mandat de 4 ani. Dacă Președintele în exercițiu alege să își continue mandatul curent, structura executivului se va conforma noii Constituții începând cu luna mai 2028, urmând ca alegerile prezidențiale să aibă loc în mai 2029, pentru un mandat de tranziție, de doi ani.
Alegerea Avocatului Poporului va avea loc în mai 2028, pentru un mandat de tranziție de 4 ani.
Celelalte instituții se vor adapta prevederilor noii Constituții în termen de un an de la adoptarea ei.